Profil geopolitic
Egipt
Populaţie: 69.536.644 locuitori
Grupări etnice: egipteni, beduini şi berberi 99%, greci, nubieni, armeni şi europeni (în special italieni şi francezi) 1%.
Religii: musulani sunniţi 94%, creştini şi alţi 6%.
Ţară cu o poziţie strategică remarcabilă, ce îi dă posibilitatea să controleze Peninsula Sinai, singura trecere terestră între Africa de Nord şi Asia de Vest, şi Canalul Suez (face legătura între Mediterana şi Oceanul Indian). Mărimea ţării, ca şi vecinătatea cu Israelul, transformă Egiptul într-un factor important în geopolitica Orientului Mijlociu.
Resurse naturale: petrol, gaze naturale, argint, aur, fosfaţi, magneziu, azbest, zinc.
Economia: venituri însemnate din turism şi export de petrol. Datorie externă mare (31 miliarde dolari – 2000), industrie textilă, extractivă, ciment etc. Export – import: peste 30% cu UE, 17% Orientul Apropiat şi Mijlociu, 14% SUA etc.
Creşterea demografică masivă pe o suprafaţă limitată de teren arabil, cu o agricultură dependentă de Nil – constituie o vulnerabilitate internă (2% din 1 milion kmp). Guvernul s-a angajat într-un proces lung de modernizare economică şi de promovare a investiţiilor străine.
Regim politic: republică prezidenţială; Constituţie; legislaţie laică; partid de guvernământ – Partidul Naţional Democratic (80% locuri în parlament); mişcare fundamentalistă islamică ilegală („Frăţia Musulmană”). Baza puterii o reprezintă armata.
LIBAN
Populaţie: 3.627.774 locuitori.
Grupuri etnice: arabi 95%, armeni 4%, alţii 4% – 10.400 kmp, în majoritate înalt şi accidentat.
Religii: musulmani 70% (shiiţi, sunniţi, druzi, ismailiţi, alaniţi), creştini 30% (creştini ortodocşi, catolici, protestanţi), evrei, numeroşi refugiaţi palestinieni.
Împreună cu Israelul şi Siria, poate controla (dintr-o „poziţie tare şi înaltă”) faţada maritimă a Orientului Mijlociu, la Marea Mediterană şi terminalele rutelor comerciale dintre bazinele Mării Mediterane, Mării Caspice şi spaţiul Golfului.
Economia: „antrepozit şi bancă” a Orientului Apropiat şi Mijlociu, poziţie pierdută în cursul războiului civil din 1975 – 1991. Din 1993, program de reconstrucţie. Parte din băncile internaţionale şi-au reluat activitatea. Flota comercială.
Regim politic: republică; parlament ales prin vot universal; preşedintele creştin maronit, primul-ministru musulman sunnit, preşedintele parlamentului -musulamn shiit; partidele politice sunt organizate pe scheletul cultelor religioase şi pe clanuri.
A înregistrat progrese remarcabile în ceea ce priveşte reconstrucţia instituţiilor politice, recâştigându-şi suveranitatea după 1991, la sfârşitul unui război civil de 16 ani. Sistemul politic echitabil a dat ocazia musulmanilor de a avea un cuvânt de spus în procesul politic, autoritatea centrală a guvernului extinzându-se pe mai mult de 2 (două) treimi din suprafaţa ţării. Siria menţine trupe în Liban (25.000) dispuse la Beirut, în Libanul de Sud şi de Nord şi în Valea Bekaa. Shiiţii („Hezbollah-ul”) şi-au păstrat armele. De fapt, toate grupările politice şi clanurile dispun de armament uşor.
ISRAEL
Populaţie: 5.938.093 locuitori, teritoriu – 20.770 kmp. Grupuri etnice: evrei 80,1% (32,1% născuţi în Europa şi America, 20,8% în Israel, 14,6% Africa, 12,6% Asia), neevrei 19,9% (majoritatea arabi).
Religii: evrei 80,1%, musulmani 14,6% (majoritatea sunniţi), creştini 2,1%,
alţii 3,2%.
Slabe resurse naturale de: potasiu, cupru, gaze naturale, magneziu, petrol
etc.
Economie de piaţă, avansată tehnologic, cu o substanţială participare a statului. Masiv ajutor economic şi militar din SUA (cea mai mare pondere în export – import – 20-36%). Datorie externă de 38 miliarde dolari – 2000.
Ieşire la Marea Mediterană şi Marea Roşie; poziţie strategică în vestul Orientului Mijlociu. După războiul arabo-israelian din 1973, Israelul continuă să aibă probleme cu palestinienii, diferendul teritorial cu Iordania fiind rezolvat în 26 octombrie 1994, printr-un tratat de pace. Sunt în curs negocierile cu Siria.
Regim politic: democraţie laică; republică, executiv foarte puternic, structuri militare excelent dezvoltate; partide politice: Partidul Muncii, Likud, One Israel, partide religioase şi arabe, grupurile de presiune „Gush Emunim” (al coloniştilor evrei), „Peace Now” (al socialiştilor). Face parte din alianţa SUA – Turcia -Israel. Puterea militară cea mai performantă din zonă.
SIRIA
Populaţie: 16.728.808 locuitori. Teritoriu de 185.180 km2, în majoritate deşert.
Grupuri etnice: arabi 90,3%, kurzi 9%, armeni şi alţii şi 300.000 refugiaţi palestinieni).
Religii: musulmani sunniţi 74%, alamiţi, druzi şi diferite secte musulmane 16%, creştini (diferite denominaţii) 10% şi evrei (comunităţi restrânse în Damasc, Al Qamishli şi Alepp).
Resurse naturale slabe: petrol, fosfaţi, crom, magneziu, lipsă cronică de apă pe fondul „exploziei demografice” etc.
Economia: preponderent etatistă, predominant agrară, cu unele tentative timide de reformă. UE – cel mai important partener comercial. Datorie externă 22 miliarde dolari – 2000.
Regim politic: republică prezidenţială (conducerea aparţine de decenii „clanului Assad” şi Partidului Baas Socialist Arab); partide politice moderne şi „Frăţia Musulmană” (liderii exilaţi în Iordania şi Yemen). Preşedinte Bashar al Assad. Bazăa puterii o reprezintă armata.
Istora recentă a Siriei este legată de conflictul arabo-israelian din 1967, când a pierdut Înălţimile Golan în favoarea Israelului. Din 1976 sunt staţionate în Liban trupe siriene. Golanul a fost în cele din urmă retrocedat de Israel.
IORDANIA
Populaţie: 5.153.378 locuitori. Teritoriu de 92.300 km2, în majoritate deşert. Grupuri etnice: arabi 98%, circazieni 1%, armeni 1%, 950.000 refugiaţi palestinieni.
Religii: musulmani (sunniţi) 92%, creştini 6% (ortodocşi, greco-catolici, armeni ortodocşi şi denominaţii protestante), alţii 2% (musulmani shiiţi); tensiuni între arabii palestinieni (1,5 milioane) şi triburile de beduini ce controlează armata şi administraţia.
Agricultură în Valea Iordanului, zone montane în sud-vest şi ieşire la Marea Roşie. Aproape lipsită de resurse de apă şi petrol. Primeşte ajutoare economice şi miliare din SUA şi ajutoare economice din statele Golfului. Datorie externă de 3 miliarde dolari.
Regimul politic: regat, monarhia Hashemită ereditară, autoritară, dar constituţională; partide politice: Al Umma (Naţional), Partidul Ţării Arabe, Partidul Unităţii Democratice etc. Puternică influenţă SUA.
Din 1989 Regele Hussein (1953 – 1999) a permis reluarea alegerilor parlamentare şi o liberalizare politică graduală. În 1994 a fost semnat tratatul de pace cu Israel. După moartea regelui Hussein, succesorul acestuia la tron, regele Abdallah II, şi-a consolidat puterea şi a stabilit priorităţile interne ale statului. Pentru a spori creşterea economică Regele Abdallah a stabilit măsuri limitate de reformă a unor întreprinderi deţinute de stat; în ianuarie 2000, Iordania a intrat în Organizaţia Mondială a Comerţului. Problemele fundamentale ale economiei iordaniene rămân: sărăcia, şomajul şi datoriile externe.
ARABIA SAUDITĂ
Populaţie: 22.757.092; teritoriu de 1.960.582 km2, în majoritate deşertic, teren înalt şi accidentat în vestul ţării.
Grupuri etnice: arabi 90%, afro-asiatici 10%.
Religie: musulmană 100%.
Economie etatistă, bazată pe resursele petrolifere (26% din rezervele mondiale); conduce OPEC; sectorul economiei private – 35%. Creştere galopantă a numărului populaţiei. SUA – principalul partener economic, politic şi militar. Susţine economic reconstrucţia Libanului şi a Palestinei; se implică în proiectele oleoductelor din Asia Centrală şi Orientul Apropiat şi Mijlociu. Datorie externă de 26,3 miliarde dolari.
În 1999, a fost anunţat planul de privatizare a companiilor de electricitate, care urmează celui de privatizare a companiilor de telecomunicaţii. Este de aşteptat o extindere a sectorului privat pentru a micşora dependenţa de petrol şi a creşte oportunităţile de angajare a forţei de muncă saudită.
Regim politic: regat, monarhie autoritară, regele Fahd bin Abd al Aziz Al Saud (din 1982), şi prim-ministru; regent (din 1996), prinţul Abdallah bin Abd al Aziz Al Saud. Consiliu Consultativ, lege islamică cu elemente de legislaţie modernă. Organizare pe clanuri şi triburi. Monarhii din Arabia Saudită şi Iordania se înrudesc direct, prin relaţii de sânge (şi cu fosta familie regală irakiană). Regim absolutist contestat, atât de fundamentaliştii radicali cât şi de arabii occidentalizaţi. Prin resursele sale petrolifere şi controlul locurilor sfinte, ocupă o poziţie proeminentă în lumea arabă şi islamică.
YEMEN
Populaţie: 18 milioane locuitori; trei sferturi din teritoriu de 527.970 kmp înalt şi accidentat, restul deşertic; majoritate arabă; minorităţi afro-asiatice; sud-asiatici; europeni.
Religie: musulmani sunniţi (majoritari), shiiţi, evrei, creştini, hindu.
Poziţie strategică – controlează (împreună cu Eritreea şi Djibouti) strâmtoarea Bab el Mandeb, dintre Marea Roşie, Golful Aden şi Oceanul Indian.
Resurse naturale slabe: petrol, teren arabil în vest, aur, nichel, cupru,.
Economie: nivel slab de dezvoltare industrială, asistenţă FMI şi SUA; rată mare de creştere demografică. Export orientat spre Asia de Est şi de Sud-Est (Thailanda 34%, China 26%). Datorie externă de 4 miliarde dolari.
Regim politic: republică prezidenţială (preşedinte mareşalul Ali Abdallah Salih); legislaţie modernă; partide politice: Congresul General al Poporului (de guvernământ), Islah (religios islamic); Baath Naţional Arab Socialist; din 2001 descentralizare administrativă care corespunde structurii de triburi şi clanuri. Fundamentalism islamic în expansiune şi „rămăşiţe” ale guvernării marxiste din Sud (până în 1990). Rol proeminent al armatei.
OMAN
Populaţie: 2,6 milioane locuitori; 212.460 km2; arabi 520.000 emigranţi (baluchi, sud-asiatici, africani etc.); organizare pe triburi şi clanuri. Religii: musulmani ibadhi (75%), sunniţi, shiiţi, hindu.
Poziţie strategică – controlează (împreună cu Iranul) ieşirea din Golful Persic (strâmtoarea Ormuz) şi Golful Oman, în Oceanul Indian.
Resurse naturale: petrol, cupru, gaze naturale. Investiţii străine; export de petrol. parteneri comerciali, îndeosebi, în Asia de Est şi de Sud-Est (China, Japonia 27%, Thailanda 18%). Datorie externă – 4,5 miliarde dolari.
Regim politic: sultanat, monarhie autoritară (Carta din 1996); legislaţie laică şi islamică; sultanul este şi prim-ministru; parlament numit de sultan şi ales de 175.000 votanţi; nu există partide politice; sultan – Qaboos bin Said Al Said. Relaţii politico-militare privilegiate cu SUA şi Marea Britanie.
EMIRATELE ARABE UNITE
Populaţie: 2,4 milioane locuitori (dintre care 1,5 milioane imigranţi); organizare pe triburi şi clanuri.
Religii: musulmani sunniţi 80%, şiiţi 16%, creştini, hindi etc.
Poziţie strategică – la Golful Persic.
Resurse naturale: petrol, gaze naturale (în ritmul actual de exploatare se consumă în 100 de ani). Economia se bazează pe exportul de petrol; pertener strategic: Japonia (30%). Nivel ridicat de trai al populaţiei.
Regim politic – stat federal alcătuit din 7 monarhii (emirate); fără partide politice. Relaţii speciale politico-militare cu Marea Britanie şi SUA.
QATAR
Populaţie: 769.152 locuitori (iulie 2000); 11.437 kmp suprafaţă; arabi 40%; pakistanezi 18%, indieni 18%, iranieni 10%, etc. Religii: musulmani 95%.
Poziţie strategică: peninsulă în golful Persic, foarte bogatăe zăcăminte de
petrol.
Resurse naturale: petrol, gaze naturale, peşte.
Economie: dependentă de export de petrol (rezerve de 3,7 miliarde barili, epuizabili în 22 ani) şi gaze naturale (5% din rezervele mondiale, pe locul trei în lume), venituri pe cap de locuitor la nivelul statelor occidentale. Parteneri comerciali: Japonia (52% din exporturi) şi statele occidentale (Marea Britanie, Japonia, Germania, SUA la importuri). Datorie externă: 13 miliarde dolari (2000).
Regim politic: monarhie autoritară, emirul Hamad bin Khalifa Al Thani (din 1991); legislaţie laică şi islamică. Fost protectorat britanic (până în 1971). Relaţii politico-militare speciale cu SUA şi Marea Britanie.
BAHREIN
Populaţie: 645.361 locuitori; insulă de 620 kmp în Golful Persic, în vecinătatea Arabiei Saudite şi a Qatarului; arabi 71%, asiatici 19%, iranieni 10%. Religii: musulmani shiiţi 70%, musulmani sunniţi 30%. Resurse naturale: mici rezerve de petrol.
Economie bazată pe procesarea petrolului şi centre internaţionale bancare şi de afaceri. Relaţii comerciale cu SUA, UE, Japonia, India, Asia de Sud-Est. Datorie externă 2,7 miliarde dolari (2000).
Regim politic: monarhie constituţională (din 2000); emir Hamad bin Isa Al Khalifa (din 1999); fără partide politice; infiltraţii de organizaţii shiite fundamentaliste. Fost protectorat britanic (1971 independent).
Relaţii politico-militare speciale cu SUA şi Marea Britanie.
KUWEIT
Populaţia: 2 milioane locuitori (1,5 milioane imigranţi); arabi din Kuweit 45%, alţi arabi 35%, iranieni 4%, sud-asiatici 9% etc.; organizare pe triburi şi clanuri.
Religii: musulmani sunniţi 45%, shiiţi 40%, creştini, hindu etc.
Resurse naturale foarte bogate de petrol şi gaze naturale (10% din rezervele mondiale de petrol). Economia se bazează pe expertul de petrol. Parteneri: Japonia 23%, SUA 12%, Singapore 8%.
Poziţie strategică în Golful Persic, acoperă aproape toată ieşirea Irakului la
mare.
Regim politic: monarhie constituţională, un monarh autoritar; legislaţie laică, cu elemente islamice; sistem electoral restrictiv (10% din populaţie); fără partide politice; răspândire lentă a islamismului fundamentalism. Relaţii politico-militare speciale cu SUA şi Marea Britanie.
IRAK
Populaţie: 23.331.985 locuitori; 3.437.072 kmp, teren înalt şi accidentat în nord, şi nord-est, fertil în lungul fluviilor Eufrat şi Tigru, cu o strâmtă ieşire la Golful Persic.
Grupuri etnice: arabi 75-80%, kurzi 15-20%, armeni. Turcomani, „asirieni”
etc.
Religii: musulmani 97% (shiiţi 60-65%, sunniţi 30-37%), creştini şi alţii 3%.
Resurse naturale: petrol, gaze naturale, sulf, fosfaţi etc.
Poziţie strategică pe direcţiile: Europa Centrală şi de Sud-Est- Asia Anterioară – Golful Persic – Oceanul Indian – Asia de Sud şi de Sud-Est; China – Iran – Marea Mediterană; Caucaz – Turcia – Golful Persic – Oceanul Indian etc.
Economie dominată de exploatarea resurselor petroliere (95% din exporturi); Războiul cu Iranul din 1980 – 1988 a costat peste 100 miliarde dolari; Războiul din Golf, din 1991 şi embargoul Naţiunilor Unite au provocat noi pierderi economiei şi au redus drastic nivelul de trai al populaţiei. Din 1996 -1999, ONU a permis vânzări controlate de petrol, din „motive umanitare”. Parteneri comerciali: F. Rusă, Franţa, China, Elveţia (21, 8 miliarde dolari exporturi în 2000). Datorie externă de 139 miliarde dolari (2000).
Regim politic: republică; preşedinte Sadam Hussein (1979), regim de dictatură, partid unic (Baas Arab Socialist), parlament, legislaţie laică şi religioasă etc. După 1991, Irakul este supus unor interdicţii internaţionale: control asupra armelor strategice şi spaţiului aerian; protecţia internaţională relativă asupra zonelor din nordul şi sudul ţării locuite de kurzi şi shiiţi (la sud de Paralela de 33°).
Irakul a fost proclamat republică în 1958. Între 1980 – 1988, Irakul a fost angajat într-un foarte costisitor război cu Iranul din cauza disputelor teritoriale. În 1990 Irakul invadează Kuweitul, fiind însă forţat să se retragă de către coaliţia forţelor ONU, în ianuarie – februarie 1991. După eliberarea Kuweitului, Consiliul de Securitate ONU a cerut Irakului să distrugă toate armele de distrugere în masă, rachetele cu rază lungă de acţiune şi să permită inspecţii de verificare ale
ONU.
IRAN
Populaţie: 66.128.965 locuitori; suprafaţă 1,6 milioane kmp, teren preponderent înalt şi accidentat (Munţii Zagros în vest, Alhorz şi Binalaud în nord şi nord-est, Sorkh, Faftan, la est, Bashakerd, la sud), cu zone de platouri deşertice întinse în centru şi câmpii pe litoralul Mării Caspice, Golfului Persic şi Golful Oman (ţara are forma unei mari „cetăţi naturale”).
Persani 51%, azeri 24%, gilaki şi mazandarani 8%, kurzi 7%, arabi 3%, turkmeni 2%, balachi 2% etc.
Religii: musulmani shiiţi 89%, sunniţi 10%, zoroastrieni etc.
Poziţie strategică remarcabilă: controlează legăturile terestre între Orientul Apropiat şi Mijlociu şi Asia de Sud, Centrală şi de Est şi dintre Asia de Vest, Caucaz, Marea Caspică şi Asia Centrală şi Oceanul Indian.
Resurse naturale: petrol, gaze naturale, cărbuni, crom, cupru, argint, aur, magneziu, zinc, sulf, teren arabil 10%.
Economie controlată de stat. Reforma în direcţia economiei de piaţă în ultimii ani. Industrie extractivă, petrochimie, textile, zahăr, armament, energie electrică, centrale nucleare etc. Balanţă comercială favorabilă (25 miliarde dolari exporturi, 15 miliarde importuri, 2000); parteneri comerciali principali: Japonia, Italia, Germania, Franţa, F. Rusă, UAE, China etc. Datorie externă 7,5 miliarde
dolari (2000).
Regim politic: republică islamică (din 1979); şeful statului este liderul Revoluţiei Islamice, ayatollahul Ali Hoseini – Khomenei (din 1989), preşedintele guvernului Mohammad Khatami; constituţie islamică, „democraţie islamică”, partide politice islamice (cele reformatoare şi modernizatoare domină parlamentul unicameral). Grupările politice, clanurile şi triburile au oarecare autonomie şi deţin formaţiuni înarmate. Gărzile Revoluţionare islamice sunt incluse în forţele armate şi controlate de clerul conservator şi tradiţionalist. În noiembrie 2002, Gărzile au pierdut privilegiul de a superviza listele de deputaţi din Parlament.
TURCIA
Populaţie: 66.493.970 locuitori (iulie 2001); suprafaţă 780.580 kmp, lanţuri de munţi la nord (Antaliei), sud (Toros), est (Ararat), platoul înalt al Anatoliei, câmpiile de la Marea Neagră, Marea Egee şi Mediterana, izvoarele Eufratului şi Tigrului; turci 80%, kurzi 19%.
Religii: musulmani sunniţi 99,8%, alţii 2%.
Poziţie strategică remarcabilă: pe axele terestre Europa de Sud-Est -Orientul Apropiat şi Mijlociu şi Caucaz – Mediterana, Marea Neagră – Marea
Mediterană şi navală Marea Mediterată – Marea Neagră – Europa de Est şi de Nord; controlează strâmtorile Bosfor şi Dardanele.
Economie modernă, în plină dezvoltare, cu agricultură încă în parte tradiţională (40% din forţa de muncă). Totuşi, cheltuielile administraţiei şi controlul statului asupra economiei au menţinut un nivel mediocru al investiţiilor străine (1 miliard dolari anual). Din 1999, acord cu FMI şi reforme economice, punctate de criza financiară din 2000. Relaţii comerciale foarte dinamice (exporturi de 27 miliarde), orientate spre: Germania (13 – 18%), SUA (7 – 11%), Marea Britanie, Franţa, F. Rusă. Datoria externă 109 miliarde dolari (2000), la un PIB de 450 miliarde dolari.
Regim politic: democrat şi laic, republică; preşedinte Ahmed Sezer (2000); executiv puternic; partide politice; Partidul Democratic de Stânga (Bulet Ecevit), ANAP, Partidul Acţiunii Naţionaliste; islamiştii fundamentalişti sunt oficial interzişi (Partidul Virtuţii şi Partidul Bunăstării). Forţe armate foarte bine dotate şi antrenate. Guvern al fundamentaliştilor moderaţi. Aliat de bază al SUA, membru NATO, asociat UE, în alianţa SUA –Turcia – Israel şi în trilaterala „antiteroristă” Turcia – Georgia – Azerbaidjan.
