Partidele politice din Europa

                    Partidele politice din Europa

 

 

     O scurta trecere in revista a literaturii consecrate partidelor politice ne dezvalui faptul ca tipologia partidelor se fondeaza pe unul din cele trei criterii: denumire, ideologie sau organizare. Partidele vor fi abordate in maniera diacronica, in functie de etapele istorice in care se afla, si in maniera sincronica, in functie de structura electoratului lor.

Paradigma celor patru clivaje fundamentale, prezentata in 1967 de catre Stein Rokkan va servi drept suport analizei.

 

     In viziunea lui Rokkan, evolutia politica a Europei a fost afectata din punct de vedere istoric de trei revolutii succesive: revolutia nationala, revolutia industriala si revolutia internationala. El considera ca cele patru clivaje fundamentale dau nastere diferitelor partide politice.

 

Tipologia familiilor politice din Europa

 

1. Clivajul Biserica/ Stat

    Rezultat al revolutiei nationale si deci de origine culturala, acest clivaj ii opune pe clericali anticlericalilor. Acest clivaj cuprinde doua familii politice ce isi gasesc originea specifica.

• Clericalii sunt detinatorii influentei politice si sociale a Bisericii. Pentru acestia, democratia crestina este mostenitoarea luptelor politico-religioase din trecut.
• Anticlericalii, in schimb sunt adeptii separatiei Bisericii de Stat, ca si a secularizarii sociale. Pentru acestia, gasim o familie de partide care poate fi numita laica, seculara sau chiar radicala, caci Partidul republican radical constituia, la inceputul secolului, cea mai mare mandrie a lor.

    Acest clivaj, care nu trebuie confundat cu un razboi religios, i-a pus in opozitie pe detinatorii si pe adversarii controlului ecleziastic asupra vietii sociale, in domeniul educatiei si al sanatatii.

 

2. Clivajul centru/ periferie

    Avand origine culturala si rezultand din revolutia nationala, acest clivaj ii pune in opozitie pe centralistii fie unitaristi, fie nationalisti cu regionalistii, autonomistii sau federalistii. In acest clivaj isi gasesc originea specifica doua familii politice. Pe latura centrala gasim partidele care sustin Statul, numite de centru, iar pe latura periferica gasim partidele etnonationaliste si regionaliste.

 

 

3. 3. Clivajul sector primar/ sector secundar si tertiar

    Avand origine socio-economica si rezultand din revolutia industriala, acest clivaj pune in opozitie interesele orasenilor, comerciantilor si industriasilor cu cele ale taranilor. Acest clivaj cuprinde o singura familie, cea a partidelor agrariene. Un singur partid ocupa spatiul urban: Partidul Elvetian al Automobilistilor.

    In termeni marxisti, acest clivaj s-ar putea citi ca o opozitie intre sectoarele de productie ramase precapitaliste si restul sectoarelor de productie. Mai concret, acesta pune in opozitie taranii si lumea agricola cu industriile de prelucrare si distributie precum si cu societatea industriala si urbana in general.

 

 

4. Clivajul proprietari/ muncitori

    Fiind de origine socio-economica si rezultand din revolutia industriala, acest clivaj pune in opozitie interesele proprietarilor mijloacelor de productie si de schimb cu cele ale muncitorilor si ale altor proletari. Doua familii politice foarte importante din Europa isi au originea chiar in acest tip de clivaj.

• Pe latura “proprietari”intalnim partidele care fac recunoscuta vointa politica a mediilor de afaceri, industriale, financiare sau comerciale, numite “dreapta clasica” ca in Franta, fie “partide burgheze” ca in Scandinavia. Rokkan le numeste partide patrimoniale avand in vedere ca trasaturile lor dominante comune sunt apararea economiei de piata si a ortodoxiei liberale.
• Pe latura “muncitori” gasim partidele care fac cunoscuta vointa politica a celor ce muncesc si in special a miscarii sindicale si cooperatiste. Acestea sunt numite de”stanga” sau “socialiste”. Se pot clasifica drept “partide muncitoresti”, intrucat numitorul lor comun il constituie clasa muncitoare.

 

5. Clivaje aparute din revolutia internationala

    Avandu-si originea in afara tarilor Europei Occidentale, revolutia internationala a dus la aparitia sub-clivajului reformisti/ comunisti. Acest sub-clivaj nu a afectat decat latura muncitorilor a clivajului economic, pe care a impartit-o intre partizani si adversari ai revolutiei ruse din 1917.

 

    Asadar, aceasta schema a lui Rokkan releva opt familii puternic ancorate in patru clivaje si un sub-clivaj. In ordinea importantei lor politice in Europa, aceste familii de partide sunt partidele muncitoresti si aliatii sai, partidele patrimoniale, democratia crestina, autonomistii, centralistii, agrarienii, anticlericalii si, in sfarsit, producatorii.

 

 

 Partidele politice din Europa Central- Rasariteana

 

    O data cu destramarea Imperiului Sovietic, o serie de tari au revenit la democratie. Unele dintre ele aveau deja experienta, altele abia descopera democratia, dar toate au fost profund marcate de experienta socialismului real.

    Transformarile pe care puterea comunista le-a adus Europei Centrale, despartind-o de bazele sale occidentale pentru a o include intr-un Imperiu rasaritean, au luat forma unei revolutii. Au fost instaurate o economie fondata pe capitalismul de Stat si planificarea centralista, colectivizarea mijloacelor de productie care, in Polonia de exemplu, proteja sectorul agricol. De asemenea, protectia sociala cuprindea toate aspectele legate de sanatate, educatie si cultura, de petrecere a timpului liber, in vreme ce o dictatura- a proletariatului, din punct de vedere teoretic- dar de fapt a partidului si secretarului general, asigura intreaga guvernare. Aspectele fundamentale care conduceau viata omului in societate au fost profund modificate: politica, socialul, economicul si culturalul. Aceasta a marcat in profunzime oamenii in mentalitatea lor, in atitudini si comportament.

 

    Iesirea din comunism nu se face usor. Aceasta implica o revolutie puternica. Nu este suficient sa instaurezi institutii democratice pentru a instaura si democratia. Trebuie sa se treaca de la o cultura a pasivitatii, a supunerii, la o cultura cetateneasca. Nu este suficient sa proclami vointa de a stabili o economie de piata sau de a pune in vanzare patrimoniul Statului.

 

    Atunci cand se pune problema deschideraii catre o democratie reprezentativa trebuie satisfacute minim trei cerinte. In primul rand se pune problema capitalismului fara capitalisti si fara capital. Ramane capitalul strain, dar acesta nu are caracter filantropic si, neintelegand sa cumpere totul la pret mai bun economia de piata risca sa devina una dependenta.

    In al doilea rand se impune necesitatea unei duble revolutii culturale: pe de o parte abandonarea unei mentalitati birocratice pentru a ajunge la un spirit intreprinzator, pe de alta parte, inlocuirea cu un sistem de valori fondat pe risc si incertitudinea pentru ziua de maine. In tarile din Imperiul Habsburgic se pune problema redobandirii vechilor valori pe care regimul comunist le-a distrus. Pentrut arile care au suferit jugul tarist se pune problema de a le intemeia. In toate cazurile, trebuie creat sau recreat un capital care nu a existat niciodata cu adevarat sau care a fost cand expropiat, cand exilat.

 

Instaurarea democratiei occidentale poate fi usor conceputa, dar este imposibil sa o faci sa functioneze fara un sistem de valori, de mentalitati si atitudini, care se numeste cultura cetateneasca.

 

 

Revenirea la vechile clivaje

 

    Devenite independente dupa 1919, tarile din Europa Centrala au cunoscut o viata politica presarata cu diverse incidente datorate tentatiei fasciste si autoritare care a afectat multe tari europene. Din punct de vedere teoretic, clivajele rezultate din revolutia nationala n-ar fi trebuit sa fie modificate in perioada comunismului. Clivajele nascute din revolutia industriala au fost puternic perturbate de nationalizarea mijloacelor de productie si de eliminarea burgheziei capitaliste.

 

1. Clivajul centru / periferie

    In secolul trecut, problema nationala constituia o miza importanta in viata politica a Europei Centrale si a tarilor occidentale. Acest clivaj si-a gasit principala traducere parlamentara in adunarile Imperiului autro-ungar care cuprindea partidele cehe, croate, slovene, etc.

    Aliatii, invingatori ai imperiilor centrale au inteles sa rezolve problema nationalitatilor prin sustinerea independentei Tarilor Baltice si Poloniei si prin faramitarea Imperiului Habsburgic. N-au facut insa decat sa o extinda: Polonia, Cehoslovacia si Ungaria se bucurau de o minoritate numeroasa, in timp ce Serbia, Croatia si Slovenia aveau aceeasi complexitate nationala ca si regatul austro-ungar.

Asistam, deci, la aparitia partidelor care apara periferia.

 

    In fenomenul de redesteptare a nationalismelor in Europa central- Rasariteana, se acorda o atentie aparte KPN-ului – Konfederacja Polski Niepodleglej – Confederatia pentru o Polonie Independenta. Este cel mai vechi partid de opozitie anticomunist si antisovietic creat in 1979, avandu-l ca sef si fondator pe Leszek Moezulski, care a platit un greu tribut pentru opozitia lui si a facut inchisoare. KPN a pus pentru prima data problema prezentei sovietice si apartenentei Poloniei la Blocul Rasaritean atunci cand celelalte forte de opozitie se concentrau asupra politicii interne. KPN se foloseste de clivajul centru / periferie, dar pe latura lui centralista, in timp ce Partidul Crestin- National ( ZChN) apara un etnonationalism identitar.

    In Republica Ceha si-a facut aparitia un partid moravian, in timp ce in Slovacia, Partidul National Slovac, SNS, este urmasul lui Mgr Tiso, principalul partid fiind HZDS- “Miscarea de Opozitie pentru Suveranitatea Slovaciei”, conus de Vladimir Meciar, ambele formatiuni nationaliste avand fotolii in cadrul Parlamentului Republicii Slovace.

 

2. Clivajul Stat / Biserica

    Inainte de razboi, miscarea muncitoreasca social-democrata afisa puternice tendinte anticlericale si ostile Bisericii. Formatiunile anticlericale din Boemia, Franta, Belgia dainuiau amintiri despre martirul Jan Huss si se identifica catolicismul din cauza habsburgilor.

    Dupa regimul comunist, chiar daca exista diferente considerabile in practicile religioase din Europa centrala, atitudinea fata de catolicism a ramas aceeasi si numarul adeptilor este la fel de mare. Principala tinta a regimului, Biserica Catolica a iesit invingatoare.

 

    In Polonia, sub Gomulka si Gierek, episcopii sustineau nu numai un partid crestin democrat, ci si un grup parlamentar- Znack, al carui deputat a fost T. Mazowiecki. Pe langa acestea, mai existau grupul Pax, care este legat de tendinta national-comunista si Asociatia Social Crestina, colaboratori ai regimului.

    In Republica Ceha, democratia crestina consituie cel mai vechi partid cu reprezentare parlamentara. Urmas al formatiunilor crestin-sociale care au existat in Boemia-Moravia, Galitia, Slovacia, Slovenia, Austria si Ungaria, Partidul Popular Ceh si Morav, fondat de Mgr Sramek- don Sturzo al cehilor a jucat un rol important in timpul primei Republici Cehoslovace. Dupa lovitura de la Praga din 1948 principalii conducatori sunt exilati, inchisi sau aruncati in manastiri, ca si cazul lui Sramek si ajunge la conducere liderul extremei stangi a partidului, abatele Plojhar, care, mai tarziu a fost indepartat de Partidul Popular.    Dupa cateva deviatii, crestin-democratii de stanga au creat Partidul Democrat., care a ramas marginal si a fost preluat apoi de Miscarea Crestin-Democrata Slovaca a dizidentului Jan Carnogursky.

 

 

3. Clivajul urban / rural

    Europa Centrala a cunoscut chiar de la inceputurile democratiei o miscare rurala foarte puternica si cu o inclinatie populista si comunitara. Polonia, Ungaria si Cehoslovacia dispunea, fiecare, de un important partid agrarian, din care a supravietuit comunismului doar Kisgazdapart- partid al micilor proprietari din Ungaria.

 

    Inainte de primul razboi mondial, Polonia avea un partid taranesc important, PSL, avandu-l ca lider pe Mikolajezyk. Contrar altor state socialiste, Polonia a pastrat un sector agricol privat sustinut de puterea comunista. Pentru a atrage simpatia acestui mediu rural foarte puternic, PC a fondat un nou partid taranist, ZSL. In urma unei competitii intre ZSL si Solidaritatea Rurala pentru mostenirea politica a PSL, ZSL a castigat, iar PSL a redevenit mediatorul privilegiat al mediului rural.

Ungaria poseda o traditie urbana, Poglars. Acest curent a fost reprezentat dupa razboi de Partidul Cetatenilor si apoi s-a organizat in Alianta Democratilor Liberi, SzDSz., care a avut ca obiectiv principal occidentalizarea rapida a Ungariei prin economie de piata si printr-o schimbare a valorilor. In 1994 acest partid a participat la guvernare impreuna cu Partidul Socialist.

 

4. Clivajul patroni / muncitori

    In urma caderii regimurilor comuniste, observatorii s-ar fi asteptat la o patrundere a social-democratiei, dar nu a fost asa. Social-democratia, precum si partidele conservatoare si liberale au lipsit de la “intalnirea” cu tranzitia. Democratiile populare nu au lichidat nici fizic nici cultural vechile clase, in schimb au distrus patrimoniul care le conferea puterea si influenta. De aici, incapacitatea lor de a rezista puterii staliniste si de a se regrupa.

    Doua tari fac exceptie de la aceasta tendinta. In Polonia, Unia Pracy –UP, rezulta din fuzionarea Solidaritatii Muncii cu independentii si comunistii reformatori

Dupa alegerile din 1991, Polonia era singura tara din Europa centrala care a dat nastere la doua partide care aparau interesele muncitorilor: Solidaritatea si Solidaritatea Muncii, cel din urma provenit din aripa stanga a miscarii sindicale este mai activ politic si a dat nastere Uniunii Laburiste, UP.

    In Ungaria, Partidul Socialist Ungar, MSZP, majoritar, s-a bucurat de o social-democratie reconstituita dupa modelul PDS italian, plecand de la un partid comunist reformator. MSZP a fost creat dupa dizolvarea Partidului Social Muncitoresc Ungar al lui Janos Kadar, de un grup de persoane care au dorit instaurarea democratiei reprezentative, moartea oficiala a comunismului, crearea Republicii Ungare, realizarea unui program de privatizare si prabusirea cortinei de fier.

 

 

Clivajele politice in tranzitie

 

    Cele patru decenii de putere absoluta a Partidului Comunist au modificat profund natura partidului unic. Aceasta reactie a fost urmata de aparitia a doua clivaje, unul odata cu instaurarea democratiei- clivajul Stat/ Societate, iar al doilea se instaureaza atunci cand se restabileste functionarea unei economii de piata. 

 

 

 

1. Clivajul Stat / Societate
2. a) Partidele totalitare

    Familia de partide totalitare se compune din partide comuniste normalizate si uneori reimpospatate in vederea alegerilor libere. Chiar daca ele au pastrat increderea anumitor sectoare ale clasei muncitoare, ele mediatizeaza si vointa politica a celor care faceau parte din aparatul de Stat al democratiei populare.

    In Polonia partidul s-a prezentat sub forma unei coalitii- Alianta Stangii Democratice. Partidul- SdRP nu mai reprezinta decat un fragment din vechiul partid muncitoresc unificat –PZPR si promoveaza elementele cele mai reformiste.

Partidul Comunist Ceh – KSC a consacrat o structura mai rigida fata de schimbare.

    In Slovacia, Alianta Stangii cuprinde o majoritate de cadre ale vechiului regim si este condusa de elemente reformatoare.

 

 

1. b) Partidele democrate

    Acestea au rezultat din diferite forme de dizidenta contra comunismului, s-au reunit apoi pentru a construi democratia si multe dintre ele s-au fragmentat sau au disparut.

    In Polonia, clivajul apare intre partidele postsindicaliste, pe de o parte, si post-comuniste, pe de alta parte. Are loc o reformare a taberei democrate prin formarea Uniunii Libertatilor, UL, ce regrupeaza Uniunea Democratica si Confederatia Liberal- Democrata.

    In Ungaria, Forumul Democratic Maghiar, MDF, este unul dintre primele partide democrate ale tranzitiei. Acesta nu a cunoscut niciodata prosperitatea. Tinand cont de structurarea societatii civile din Ungaria marcata de clivajul orase/sate, MDF reprezenta, mai ales, mediul rural si orasele mici si mijlocii, adica imaginea unei Ungarii catolice si provinciale.

 

2. Clivajul din tranzitia economica

    Fata de problema referitoare la construirea unei economii de piata fara capital, fara capitalisti si cu un aparat de productie invechit, se delimiteaza clar optimistii  de minimalisti.

 

1. a) Optimistii

    Acestia vad o tranzitie mai rapida si cred ca echilibrul pietii va rezulta nu numai din privatizarea rapida, dar si din liberalizarea preturilor. In Slovacia, entuziasmul pentru introducerea economiei de piata pare mai moderat si incapabil de a crea un partid maximalist.

ODS, Obcanska Demokraticka Strana- Partidul Civic Democratic intruchipeaza pentru cehi vointa de a accelera ritmul trecerii la economia de piata. Orientarea partidului este socio-economica, referinta sa de valori limitandu-se la drepturile omului si la idealul democratic european, ceea ce-i permite o puternica transformare fara riscul de a rani convingerile culturale, morale sau religioase.

 

1. b) Minimalistii sau partidele sociale

    Acestia vad o tranzitie mai lunga, unde privatizarea precede liberalizarea preturilor si convertibilitatea monedei, totul supravegheat de Stat, care-si asuma rolul de supraveghetor mai ales in domeniul social. Ele se proclama partide social-democrate, dar fara sa prezinte niciuna din trasaturile istorice sau morfologice ale partidelor muncitoresti. Uniunea Laburista din Polonia ar putea fi incadrata aici.