Concluziile cu privire la Moldova, aprobate de miniştrii de Externe ai UE la 13 octombrie 2008, s-au înscris în noua optică a UE în raport cu Rusia şi statele PEV din Europa de Est. În acele Concluzii, UE ne-a anunţat că este pregătită să aprofundeze relaţiile sale cu Moldova în cadrul PEV şi să negocieze în curând un nou acord ambiţios cu ţara noastră, care ar depăşi actualul Acord de parteneriat şi cooperare (APC) [39]. Următorul acord va avea ca scop primordial apropierea graduală a Moldovei de UE, care se va materializa, în particular, prin stabilirea unei zone aprofundate şi comprehensive de liber schimb între UE şi Moldova. De asemenea, în aceleaşi Concluzii, miniştrii de Externe ai UE reamintesc că Acordul privind facilitarea regimului de vize semnat cu Moldova în 2007 are ca obiectiv de lungă durată introducerea regimului de călătorii fără vize pentru cetăţenii moldoveni [39].
Concluziile miniştrilor de Externe ai UE cu privire la Moldova au încurajat şi mai mult autorităţile de la Chişinău în ambiţiile lor de a negocia cu UE un acord de asociere care ar plasa ferm ţara noastră pe mult râvnitul drum de aderare la UE. Axându-se, aproape exclusiv, pe exploatarea mesajului pozitiv trimis Chişinăului de către UE, autorităţile moldovene nu au remarcat însă că miniştrii de Externe ai UE au evitat în respectivele Concluzii să spună dacă şi Moldova este, la rândul ei, pregătită să negocieze un nou acord cu UE. Miniştrii de Externe ai UE au reiterat totuşi cât se poate de clar că ritmul şi calitatea reformelor în Moldova vor influenţa natura relaţiilor cu UE. În acest context, autorităţile moldovene au fost, din nou, invitate să întreprindă eforturile necesare pentru întărirea statului de drept, să îndeplinească angajamentele lor cu privire la promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi, de asemenea, să acorde o atenţie prioritară desfăşurării şi organizării alegerilor parlamentare din anul 2009 în corespundere totală cu principiile şi normele democratice consfinţite în materie de alegeri libere.
Faptul că UE a evitat să se pronunţe asupra stadiului de pregătire a Moldovei în vederea demarării negocierilor asupra noului cadru juridic moldo-comunitar ar trebui considerat, în fond, un mesaj în sine transmis discret autorităţilor de la Chişinău. Descifrarea acestui mesaj a fost făcută pentru autorităţile moldovene de către parlamentarii europeni cu ocazia reuniunii Comitetului parlamentar de cooperare UE – Moldova, desfăşurată la Strasbourg în perioada 22-23 octombrie 2008. După cum ne-a informat chiar Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE), parlamentarii europeni au subliniat în discursurile lor necesitatea intensificării, de către Guvernul de la Chişinău, a eforturilor sale destinate implementării eficiente a reformelor iniţiate în domeniul justiţiei, drepturilor omului, libertăţii mass-media [39]. Comunicatul MAEIE nu spune însă nicio vorbă despre faptul că reprezentanţii Parlamentului European au insistat, în special, asupra importanţei respectării libertăţii mass-media în ţara noastră, a reducerii pragului electoral, a legalizării blocurilor electorale şi a respectării dreptului cetăţenilor cu dublă cetăţenie de a fi aleşi în funcţii publice.
Recomandările parlamentarilor europeni se bazează pe concluziile Raportului Comisiei Europene pentru Democraţie prin Lege (Comisia de la Veneţia) cu privire la amendamentele aduse Codului electoral al Republicii Moldova în aprilie 2008 [30]. În Raportul Comisiei de la Veneţia, dat publicităţii la 23 octombrie 2008, autorităţile moldovene sunt criticate pentru majorarea pragului electoral de la 4% la 6%, interzicerea blocurilor electorale şi limitarea participării în alegeri a cetăţenilor moldoveni cu dublă cetăţenie. Totodată, se menţionează că aceste amendamente contravin Constituţiei Republicii Moldova, Codului de bune practici în materie electorală al Consiliului Europei, altor convenţii europene la care Moldova este parte.
De asemenea, la 25 noiembrie 2008, semnalele trimise de parlamentarii europeni au fost nuanţate de şefii misiunilor statelor membre ale UE, Delegaţia Comisiei Europene şi Biroul Reprezentantului Special al UE cu reşedinţa la Chişinău printr-o Declaraţie comună cu privire la viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova. În această Declaraţie, se atrage atenţia autorităţilor moldovene asupra unor evoluţii negative la capitolele asigurării unui mediu prielnic pentru o competiţie politică echitabilă, libertăţii mass-media şi armonizării
În contextul mesajului încurajator trimis ţării noastre de către miniştrii de Externe ai UE, la 21 octombrie 2008, şeful diplomaţiei moldovene, Andrei Stratan, a chemat Comisia Naţională de Integrare Europeană să demareze pregătirile pentru negocierea viitorului acord cadru moldo-comunitar. În special, ministrul Andrei Stratan a propus elaborarea şi aprobarea proiectului schematic al componenţei delegaţiei negociatorilor, elaborarea şi aprobarea programului de instruire operativă a membrilor echipei negociatorilor, care ar urma să includă un program de vizite de documentare la Bruxelles, în statele membre ale UE, precum şi în Croaţia, stat candidat pentru aderare la UE. Propunerile enunţate de ministrul de Externe sunt, fără îndoială, necesare şi oportune, mai mult decât atât, considerăm că ele ar fi trebuit să fie demarate odată cu lansarea Planului de acţiuni UE – Moldova (PAUEM). PAUEM a fost, de la bun început, conceput de diplomaţia moldoveană ca fiind pentru ţara noastră o etapă tranzitorie spre un nou cadru juridic cu UE. Iată, însă, că după trei ani de la iniţierea procesului de implementare a PAUEM, volens-nolens, iniţiativa ministrului de Externe, Andrei Stratan, scoate la iveală că potenţialii noştri negociatori au nevoie urgent de o pregătire suplimentară. Această constatare nu ne surprinde, dacă ne gândim că ea reflectă, de fapt, lipsa de funcţionari bine instruiţi şi motivaţi în materie de cooperare cu UE, realitate ce se simte tot mai acut în instituţiile administraţiei noastre centrale şi locale.
Ea ne surprinde, totuşi, când ne gândim la faptul că dezvoltarea capacităţilor administrative ale Moldovei beneficiază de asistenţa financiară şi tehnică generoasă a UE. Pentru dezvoltarea resurselor sale administrative şi reforma cadrului regulator, Moldova primeşte aproximativ 20% din asistenţa financiară de 209.7 milioane euro, prevăzută de UE pentru perioada 2007-2010. De asemenea, aici ar trebui luate în calcul şi asistenţa tehnico-financiară furnizată Moldovei pe linie bilaterală de state membre ale UE, în particular de Marea Britanie, Suedia, Olanda, Ungaria, Lituania etc [50].
În mai 2009, la Summitul de la Praga a fost lansat Parteneriatul Estic, un nou aranjament de cooperare regională în formatul „27+6” (statele-membre ale UE + şase state non-UE din estul Europei, inclusive Moldova). Parteneriatul Estic prevede stabilirea unor relaţii aprofundate între UE şi cele şase state din vecinătatea răsăriteană a comunităţii, având la bază o abordare individuală [46]. Cu aceste state urmează a fi semnate Acorduri de Asociere, însă diferite de cele încheiate cu statele din Balcani, care au perspectivă de aderare la UE.
Pe 15 iunie 2009, în cadrul reuniunii Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe (CAGRE) de la Luxemburg au fost adoptate Concluziile privind Republica Moldova care vin să confirme angajamentul Uniunii Europene pentru consolidarea relaţiilor cu Republica Moldova, inclusiv prin adoptarea mandatului de negociere a noului acord UE-RM în schimbul Acordului de Parteneriat şi Cooperare, dar şi să accentueze necesitatea respectării valorilor şi principiilor democratice de către Moldova pentru avansarea dialogului moldo-comunitar.
Anul 2009 este un an de cotitură în relaţiile moldo-comunitare şi aceasta nu din cauza schimbărilor politice intervenite în ţara noastră, care doar catalizează anumite procese. După circa doi ani de aşteptare din partea Chişinăului şi circa jumătate de an de aşteptare din partea Comisiei Europene, cea din urmă a primit, la începutul acestei veri, undă verde în ce priveşte începerea negocierilor privind noul acord juridic cu Republica Moldova. Parteneriatul Estic lansat pe 7 mai 2009 de către UE şi care cuprinde inclusiv ţara noastră prevede semnarea cu statele non-UE din acest aranjament regional a unor acorduri de asociere. În urma vizitei premierului moldovean la Bruxelles a devenit clar că tratativele dintre Guvernul moldovean şi Comisia Europeană referitoare la viitorul acord cu UE aveau să înceapă până la finele anului trecut. Acest lucru a fost remarcat şi de către Benita Ferrero-Waldner, Comisar European pentru Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate la întrevederea cu Vlad Filat. Startul acestor negocieri a fost dat în luna octombrie anul trecut, în timp ce negocierile propriu zise au început în ianuarie anul curent. De asemenea, în viitorul apropiat Guvernul Republicii Moldova intenţionează să iniţieze şi alte tratative cu UE, inclusiv cele privind semnarea Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător şi liberalizarea regimului de vize până la anularea acestuia. În prezent, documentul politico-juridic care reglementează relaţiilor moldo-comunitare este Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), expirat în 2008 dar prelungit mutual până la intrarea în vigoare a unui nou document. În aceeaşi condiţie se află şi un alt document tehnico-politic – Planul de Acţiuni RM-UE, care după ce a expirat în 2008 este prelungit pentru o perioadă indefinită.
Pe 12 ianuarie 2009, a avut loc prima rundă de negocieri cu privire la semnarea Acordului de asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, la care a participat ministrul de Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, şi şeful Direcţiei pentru politică externă a Comisiei Europene, Gunnar Wiegand [50].
În mod normal Republica Moldova a trecut cu brio prima rundă de negocieri, în vederea semnării Acordului de asociere cu Uniunea Europeană.
Experţii politici consideră că acest Acord va aduce Republicii Moldova doar beneficii. În acest sens Republica Moldova va trebui să implementeze legile şi practicile europene, ceea ce va duce la creşterea bunăstării populaţiei. Acest proiect de lege presupune o serie vastă de reforme. Este un mic pas spre integrare europeană, pasul cel mare va fi realizat atunci când negocierile se vor încheia.
Faptul că a avut loc prima rundă de negocieri arată că există o deschidere a UE pentru ţara noastră. Relaţiile dintre RM şi Uniunea Europeană vor acoperi toate sferele vieţii moldoveneşti: politică, infrastructură, energie, mediu, domeniu social, mediu înconjurător şi celelalte sfere. Negocierile reprezintă un prim dialog dintre UE şi RM, în vederea ridicării nivelului de trai în R. Moldova.
Unele scenarii optimiste susţin că liberalizarea procesului de obţinere a vizelor se va întâmpla în cel mult un an. Pesimiştii cred, însă, că moldovenii vor scăpa de vizele de intrare în UE peste trei sau chiar cinci ani, dat fiind faptul că Ucraina, care deja de trei ani negociază un acord de asociere cu UE, încă nu ştie când vor fi înlăturate vizele pentru ucraineni.
Calitatea acestor negocieri va determina cum va fi susţinut parcursul european al ţării, deoarece în cazul că se vor omite unele aspecte legate de capacitatea de implementare şi aplicare exhaustivă a reformelor, aceasta va împiedica buna realizare a Acordului de asociere. Provocarea majoră rămâne a fi pregătirea negociatorilor moldoveni, care ridică unele dubii. Aceasta rezultă în urma corupţiei prezente în instituţiile de stat, dar şi din încercările noii guvernări de a reaşeza din temelie reţeaua diplomatică moldovenească de peste hotare, “crescută” de puterea precedentă [43].
Următoarele negocieri cu Uniunea Europeană vor avea loc în a treia săptămână a lunii martie 2010, adică după data de 15 a lunii. De data aceasta, oficialii se vor întâlni la Bruxelles.
În final putem spune că chiar dacă noul Acord de Asociere nu va oferi Republicii Moldova o perspectivă clară şi imediată de aderare, vom avea în spate cîţiva ani buni de reforme instituţionale şi integrare în politicile şi programele UE. Republica Moldova va fi un stat mult mai democratic, mai dezvoltat şi mai competitiv pe arena mondială, deci un stat mult mai pregătit să adere la UE şi cu argumente serioase în acest sens.
