- Politica culturală
În primul rând trebuie menţionat rolul pe care îl are Comunitatea în dezvoltarea culturii în statele membre, cu respectarea diversităţii lor naţionale şi regionale, în vederea încurajării cooperării între statele membre şi susţinerii acţiunii lor în diferite domenii-în primul rând prin conservarea şi apărarea patrimoniului cultural european, şi a creaţiei artistice şi literare, inclusiv în sectorul audiovizualului. Acţiunea Comunităţii nu se suprapune peste dispoziţiile legislative şi regulamentare din statele membre.[1]
Politica culturală este introdusă în Tratatul de la Maastricht, în acest mod urmărindu-se diversificarea politicilor Uniunii şi preocuparea faţă de tradiţiile şi valorile comune europene. Un titlu separat tratează politica culturală[2] noua redactare stipulând necesitatea unei promovări a culturilor statelor membre.[3]
Comunitatea trebuie să contribuie la dezvoltarea culturilor statelor membre, cu diversităţii lor culturale şi respectarea patrimoniului comun, care trebuie să conducă la o Uniune multiculturală şi unită.[4] Acţiunea Comunităţii va întări cooperarea între statele membre şi va susţine acţiunile acestora în domenii diferite precum diseminarea şi promovarea unei largi cunoaşteri istoriei şi culturii europene, conservarea şi apărarea moştenirii comune europene, promovarea schimburilor culturale şi susţinerea creaţiei literare şi artistice, inclusiv în domeniul audiovizual. În acest scop Consiliul şi Parlamentul vor adopta prin procedura de codecizie propuneri sub forma unor programe şi iniţiative, Consiliul votând în unanimitate. Astfel, nu se intervine de la nivel comunitar asupra legislaţiilor naţionale în materie.
Programele adoptate în conformitate cu noul articol, care încurajează activităţile culturale ad hoc ca de ex. acorduri multianuale de cooperare culturală promovarea proiectelor şi susţinerea iniţiativelor culturale simbolice, sunt următoarele:
– Kaleidoscop, lansat în 1996, a fost destinat susţinerii activităţilor artistice şi culturale cu dimensiune europeană în vederea cunoaşterii şi diseminării creaţiilor popoarelor europene;
– Ariane, adoptat în 1987, care se aplică promovării diseminării şi traducerii operelor literare europene în alte limbi, pentru promovarea cunoaşterii şi diseminării acestora;
– Raphael, lansat în 1997, pentru conservarea şi restaurarea patrimoniului cultural.
Toate aceste programe au fost regrupate într-un program unic denumit Culture 2000, conform unei decizii adoptate la 14 februarie 2000. Acest program urmăreşte punerea în valoare a spaţiului cultural comun, favorizând cooperarea între creatori actori culturali sau promotori publici sau privaţi, în domeniile muzicii, literaturii, artelor frumoase, patrimoniului cultural şi a noilor forme de expresie, prin intermediul unui instrument unic de finanţare şi de programare.
Programul propune promovarea cooperării între organizaţiile culturale, instituţiile şi reprezentanţii statelor membre şi implementarea unor acţiuni de sprijin în vederea diseminării culturii europene atât în plan intern cât şi extern.
Programul este realizat printr-o următoarele acţiuni concrete:
-acţiuni inovative şi experimentale la care să participe cel puţin trei state membre;
-acţiuni integrate destinate încheierii acordurilor structurate de cooperare multiculturală la care să ia parte mai multe state;
-evenimente culturale speciale care prezintă o dimensiune europeană sau internaţională.
În continuarea programului Cultura 2000, care a funcţionat pentru perioada 2000-2006, Comisia a propus programul Cultura 2007 care este articulat în jurul următoarelor obiective facilitarea mobilităţii artiştilor şi operelor de artă şi încurajarea dialogului intercultural încurajarea noilor tehnologii electronice în domeniul muzicii.
- Politica audiovizuală
Ca sursă de informaţii principală pentru cetăţenii europeni şi domeniu cu impact economic deosebit, politica audiovizualului are un rol important în păstrarea patrimoniului cultural european şi în dezvoltarea societăţii. În acest sens, găsirea unui raport optim între calitate şi profit financiar este esenţială, în condiţiile în care piaţa internă, mai ales libertatea serviciilor, exercită o presiune considerabilă.
Luarea în consideraţie a aspectelor legate de dezvoltarea audiovizualului este în strânsă legătură cu saltul înregistrat de tehnologiile moderne cu influenţă directă asupra funcţionării pieţei interne.
În domeniul audiovizualului, principalul act care a fost adoptat este directiva referitoare la exerciţiul activităţilor de radiodifuzare televizuală, denumită fără frontiere.[5] În conformitate cu noile dispoziţii, [6] privind dreptul la stabilire şi la prestări de servicii, directiva stipulează obligativitatea ca, canalele publice, să rezerve o proporţie majoritară din timpul lor de difuzare difuzării unor opere europene şi cel puţin 10% din programul lor unor producţii independente. Directiva asigură în acelaşi timp libera circulaţie şi oportunităţile egale şi protejarea industriei europene de produse audiovizuale. De asemenea, Directiva creează cadrul de reglementare a televiziunii comerciale cu protecţia fizică, morală şi mentală minorilor şi demnităţii umane. O prevedere importantă stipulează faptul un stat membru nu poate restricţioneze recepţia programelor de la un alt stat membru, fiind respectat astfel principiul recunoaşterii reciproce în sectorul audiovizualului.
Directiva a fost modificată la 30 iunie 1997 pentru a se ţine cont de noile realităţi tehnologice ale sectorului audiovizual – dezvoltarea pachetelor de televiziune, şi a unei mai bune asigurări a protecţiei publicului şi a serviciilor de televiziune.
Comisia a constatat cel de-al şaselea raport privind aplicarea acestei directive din 2002, că dispoziţiile sunt pe ansamblu respectate rata de difuzare a operelor europene de către principalele canale este de 66% în 2002, variind de la 48% in Irlanda şi 80% în Luxemburg. În paralel se constată o creştere semnificativă a numărului de canale, de la 124 în 1992 la 880 la 1 ianuarie 2003. Obiectivul de difuzare a operelor independente este atins, în medie de 34%, partea alocată operelor recente fiind de 62%.
Industria europeană a audiovizualului trece printr-o criză majoră, în primul rând datorită distribuţiei la nivelul ţării de producţie, aceasta creând un dezavantaj considerabil în raport cu piaţa americană. Comisia nu a putut întreprinde acţiuni la nivel comunitar întrucât politica audiovizualului nu a fost definită ca politică cu drepturi depline în cadrul Tratatului de la Roma.
Tratatul de la Maastricht a introdus o referinţă la politica audiovizuală, stabilind baza legală pentru introducerea unor acţiuni şi iniţiative în domeniu. [7]
Susţinerea comunitară pentru întărirea industriilor de programe a determinat instalarea programului MEDIA, care încurajează formarea profesioniştilor în domeniul audiovizualului, dezvoltării producţiei şi a distribuţiei operelor europene. Principalele obiective ale Programului sunt:
Încurajarea unui mediu favorabil dezvoltării artistice, prin asigurarea unei asistenţe financiare şi tehnice;
– Promovarea dezvoltării proiectelor de producţie;
– Întărirea sectorului european de distribuţie prin încurajarea distribuitorilor europeni să investească în producţie;
– Promovarea unei largi reţele transnaţionale de distribuire a filmelor europene;
– Susţinerea activă a diversităţii artistice a operelor audiovizualului;
– Promovarea şi formarea profesioniştilor în domeniu cu competenţă în economice, financiare şi de utilizare a noilor tehnologii.
Cu toate acestea, nici stimulentele financiare asigurate de Comisie-70-80 milioane anual, nici impunerea cotei de 50%, în condiţiile în care timpul de transmisie alocat este rezervat de obicei producţiilor naţionale, nu au reuşit să determine o revigorare a sectorului.
Sectorul audiovizualului rămâne important în virtutea faptului că creează locuri de muncă şi deţine un rol cheie în prezervarea şi diseminarea valorilor culturale. În acest sens, obiectivele Programului MEDIA 2007, care reuneşte actualele programe MEDIA * şi MEDIA Training sunt promovarea diversităţii culturale europene, conservarea patrimoniului industriei filmului şi audiovizualului, încurajarea dialogului intercultural, diseminarea produselor audiovizuale europene şi îmbunătăţirea competitivităţii industriei europene a audiovizualului.
- Dispoziţii noi prin Tratatul de la Lisabona
Tratatul stipulează o prevedere importantă schimbarea modului de luare a deciziei în cadrul Consiliului, de la unanimitate la majoritate. [8],
[1] TCE, Art. 128 nou 151
[2] TCE, Partea a treia Titlul XII
[3] TCE, Art. 3 amendat
[4] Cf. dispoziţiile Art.151
[5] Directiva din 3 octombrie 1989, J.O. nr. L. 298 din 17 octombrie 1989
[6] Cf. TCE, Art. 57 şi 66 – noi 47 şi 55
[7] În cadrul Art.151, TCE
[8] TFUE, Art. 165 (5)
