Prevederi legale privind Acordul Schengen

Acordul   din   14   iunie   1985   dintre   guvernele   statelor Uniunii   Economice   Benelux,   Republica   Federală   Germania   şi Republica Franceză privind abolirea treptată a controlului vamal la frontierele comune.

 Convenţia  din  19  iunie  1990  ce  implementează  Acordul Schengen  din  14  iunie  1985  dintre  guvernele  statelor  Uniunii Economice  Benelux,  Republica  Federală  Germania  şi  Republica Franceză privind abolirea treptată a controlului vamal la frontierele comune    (Convenţia    cu    privire    la    Implementarea    Acordului Schengen).

 Legea de la 15 iunie 1993 cu privire la Acordul Schengen din  19  iunie  1990  privind  abolirea  treptată  a  controlului  vamal  la frontierele comune.

 Notificarea din 14 iunie 1985 despre intrarea în vigoare a Convenţiei cu privire la Implementarea Acordului Schengen din 14 iunie  1985  dintre  guvernele  statelor  Uniunii  Economice  Benelux, Republica   Federală   Germania   şi   Republica   Franceză   privind abolirea treptată a controlului vamal la frontierele comune.

 Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997.

 

Sistemul Informatic Schengen

 

Convenţia de Aplicare a Acordului de la Schengen privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune interne, a fost  semnată  la  data  de  19  iunie  1990,  între  Belgia,  Germania, Franţa, Luxemburg şi Olanda.

Sistemul Informatic Schengen (SIS) face parte din Titlul IV al Convenţiei, art. 92-101. Conform acestora, părţile semnatare ale convenţiei  vor  crea  şi  administra  un  sistem  informatic  comun, denumit  Sistemul  Informatic  Schengen,  compus  dintr-o  secţiune naţională în fiecare stat şi un serviciu de asistenţă tehnică. Sistemul Informatic Schengen trebuie să permită autorităţilor desemnate de fiecare stat membru ca, prin intermediul unei proceduri de căutare automată, să aibă acces la semnalmentele cu privire la persoane şi obiecte  pentru  controale  la  frontieră  în  concordanţă  cu  legislaţia naţională ,,precum şi în cazul semnalmentelor prevăzute la art. 96, pentru acordarea vizelor, permiselor de şedere şi pentru supravegherea străinilor în   contextul aplicării         dispoziţiilor convenţiei referitoare la circulaţia persoanelor.“

Fiecare  Stat  Membru  creează  şi  administrează,  în  nume propriu   şi   pe   riscul   său,   secţiunea   sa   naţională   din   Sistemul Informatic Schengen, al cărei fişier de date va fi identic cu fişierele celorlalte   secţiuni   naţionale   ale   fiecărui   Stat   Membru,   prin utilizarea   serviciului   de   asistenţă   tehnică.   Pentru   a   permite transmiterea  rapidă  şi  eficientă  a  datelor,  fiecare  stat  membru  se conformează,   din   momentul   creării   secţiunii   sale   naţionale, protocoalelor şi procedurilor stabilite de comun acord  cu  celelalte state  pentru   serviciul  de  asistenţă   tehnică.  Fişierul  de  date  al fiecărei secţiuni naţionale va servi la căutarea automată pe teritoriul fiecărui stat. Consultarea fişierelor de date din secţiunile naţionale ale altor state nu va fi posibilă.

Statele    membre    creează    şi    administrează    în    comun, asumându-şi  împreună  riscurile,  serviciul  de  asistenţă  tehnică  al SIS,  pentru  care  este  responsabilă  Franţa;  acest  serviciu  îşi  are sediul  la  Strasbourg.  Serviciul  cuprinde  un  fişier  de  date  care asigură on-line, ca fişierele de date ale secţiunilor naţionale să fie ţinute identic. Acest fişier al serviciului de asistenţă tehnică conţine alerte  referitoare  la  persoane  şi  obiecte  de  interes  pentru  toate statele membre.

 

 

Statele    semnatare    ale    Convenţiei,    conform    legislaţiei naţionale,  vor  schimba  informaţiile  suplimentare  în  legătură  cu alertele   introduse   în   sistem   şi   acţiunile   ce   trebuie   urmate   în momentul  descoperirii  unei  persoane/obiect  date/dat  în  urmărire prin SIS, prin intermediul unei autorităţi desemnate în acest scop, denumită Biroul SIRENE (Suplimentary Information Requested at National Entry).

Sistemul  Informatic  Schengen  are  ca  obiect  menţinerea ordinii şi   securităţii publice, inclusiv a securităţii naţionale. Acest sistem  cuprinde  doar  categoriile  de  date  care  sunt  furnizate  de fiecare stat membru şi care sunt necesare în scopurile prevăzute la art.  95-100  din  Convenţie.  Statul  semnalat  (care  introduce  un semnalment)  verifică  dacă  importanţa  cazului  justifică  includerea semnalmentului în SIS.

 

Categoriile de date sunt următoarele:

  persoanele pentru care a fost emis un semnalment;

  obiectele la care se face referire în art. 99 şi 100.

În  ceea  ce  priveşte  persoanele,  informaţiile  se  limitează  la următoarele elemente:

  numele,  prenumele  şi  numele  anterioare,  alias-uri  care sunt introduse separat;

  orice semn fizic, particular, obiective si inalterabile;

  locul şi data naşterii;

  sex;

  cetăţenia;

  dacă  persoana  în  cauză  este  înarmată,  violentă  sau  a evadat;

 

  motivul semnalării;

  măsura care trebuie luată;

  în cazul semnalmentelor de la art. 95, tipul infracţiunii.

Dacă un stat membru consideră că un semnalment conform cu  art.  95,  97  sau  99  este  incompatibil  cu  dreptul  său  intern,  cu obligaţiile sale internaţionale sau  cu interesele  naţionale esenţiale, poate adăuga la aceste semnalmente, în fişierul de date al secţiunii naţionale,  o  notă  (flag  sau  indicator  de validitate)  în  sensul  că măsurile  care  trebuie  luate  în  temeiul  semnalmentului  nu  se  vor aplica  pe  teritoriul  său.  În  legătură  cu  acest  subiect  vor  trebui  să existe   consultări   cu   celelalte   state.   Dacă   statul   care   a   emis semnalmentul  nu  îl  retrage,  acesta  va  rămâne  deplin  aplicabil pentru celelalte state.

Datele care fac parte din Sistemul Informatic Schengen sunt următoarele:

Art.   95   –   date   privind   persoanele   căutate   pentru   a   fi arestate  în  vederea  extrădării  se  introduc  la  cererea  autorităţii judiciare a statului care introduce semnalmentul.

Înainte   de   introducerea   semnalmentului,   statul   verifică dacă arestarea este permisă de dreptul intern al statului solicitat. Daca are dubii, trebuie să consulte celelalte state în cauză.

Statul   emiţător   al   semnalmentului   va   trimite   statelor solicitate, prin cele mai rapide mijloace,   împreună cu semnalmentul, următoarele informaţii esenţiale:

1. a) autoritatea care a emis cererea de arestare;
2. b) existenţa unui mandat de arestare sau a unui act care are aceeaşi forţă sau a unei hotărâri judecătoreşti;
3. c) natura şi calificarea juridică a infracţiunii;
4. d) descrierea circumstanţelor săvârşirii infracţiunii, inclusiv momentul,  locul  şi  gradul  de  participare  la  comiterea infracţiunii a persoanei semnalate;
5. e) consecinţele infracţiunii, dacă acest lucru este posibi

Un stat care a fost solicitat poate adăuga semnalmentului, din  fişierul  secţiunii  naţionale  a  SIS,  o  notă  care  să  interzică arestarea  în  temeiul  semnalmentului  atâta  timp  cât  nota  nu  va  fi ştearsă.   Nota   trebuie   ştearsă   în   cel   mult   24   de   ore   de   la introducerea  semnalmentului,  cu  excepţia  cazului  în  care  statul refuză să execute arestarea cerută din motive de legalitate sau din motive  speciale  de  oportunitate.  În  măsura  în  care,  în  cazuri excepţionale, complexitatea faptelor care constituie         temeiul semnalmentului  o  justifică,  termenul  menţionat  anterior  poate  fi prelungit   până   la   o   săptămână.   Celelalte   state   pot   efectua arestarea cerută în semnalment, fără a încălca o notă sau o decizie de refuz.

Dacă pentru raţiuni deosebit de urgente, un stat solicită o cercetare   imediată,   celălalt   stat   analizează   posibilitatea   de   a renunţa la notă. Statul solicitat adoptă dispoziţiile necesare pentru ca măsurile care trebuie luate să poată fi executate fără întârziere dacă semnalmentul va fi validat.

Dacă arestarea nu poate fi efectuată din cauza nefinalizării unei investigaţii sau a refuzului statului solicitat, acesta din urmă trebuie să considere semnalmentul ca fiind un semnalment făcut cu scopul de a comunica reşedinţa persoanei în cauză.

Statele solicitate execută măsurile care trebuie luate, cerute prin  semnalmente,  în  conformitate  cu  convenţiile  de  extrădare  în vigoare şi cu dreptul intern. Dacă este vorba de unul din cetăţenii lor,  nu  sunt  obligate  să  execute  măsurile  cerute,  fără  a  aduce atingere  posibilităţii  de  a  efectua  arestarea,  conform  dreptului intern.

Art.  96  – datele privind  străinii semnalaţi  ca  inadmisibili sunt introduse în temeiul unor semnalmente naţionale, care rezultă din  deciziile  luate  de  autorităţile  administrative  sau  de  instanţele competente,  cu  respectarea  regulilor  de  procedură  prevăzute  de legislaţia naţională.

Deciziile  pot  fi  întemeiate  pe  ameninţarea  pentru  ordinea publică  sau  pentru  securitatea  şi  siguranţa  naţională  pe  care  o poate constitui prezenţa unui străin pe teritoriul naţional. Poate fi cazul:

1. a) unui străin condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni, care poate atrage o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an;
2. b) unui străin asupra căruia planează motive serioase să se creadă că a comis fapte pedepsibile grave, inclusiv cele prevăzute de art. 71 sau cu privire la care există indicii reale că intenţionează să săvârşească astfel de fapte, pe teritoriul unui stat me

Deciziile se pot întemeia pe faptul că, împotriva străinului s-a  luat  măsura  deportării,  mutării  sau  expulzării  care  nu  a  fost revocată  şi  nici  suspendată  şi  care  cuprinde  sau  este  însoţită  de interdicţia  intrării  sau,  dacă  este  cazul,  a  şederii,  întemeiată  pe nerespectarea   reglementărilor   naţionale   privind   intrarea   sau şederea străinilor.

Art.   97   –   Datele   privind   persoanele   dispărute   sau persoanele   care,   în   interesul   propriei   protecţii   sau   pentru prevenirea   ameninţărilor,   trebuie   plasate   în   mod   provizoriu într-un loc sigur, la cererea autorităţii competente sau a autorităţii judiciare competente a statului ce emite semnalmentul, se introduc pentru ca autorităţile de poliţie să poată comunica statului care a făcut  semnalarea  locului  de  şedere  sau  să  poată  plasa  persoana sub   pază   spre   a  o   împiedica   să   îşi  continue  călătoria,   dacă legislaţia   naţională   permite   acest   lucru.   Această   dispoziţie   se aplică în special minorilor şi persoanelor care trebuie internate în temeiul deciziei unei autorităţi competente. Efectuarea comunicării este  condiţionată  de  acordul  persoanei  dispărute,  dacă  aceasta este majoră.

Art. 98 – Datele privind martorii, persoanele citate pentru a   se   prezenta   în   faţa   autorităţilor   judiciare   în   cadrul   unei proceduri penale care antrenează răspunderea cu privire la fapte pentru care au fost urmărite sau persoanele cărora trebuie să li se comunice o hotărâre penală sau o cerere de a se prezenta pentru a executa  o  pedeapsă  privativă  de  libertate  se  introduc,  la  cererea autorităţilor  judiciare  competente,  în  scopul  comunicării  locului unde-şi au reşedinţa sau domiciliul.

Informaţiile  cerute  se  comunică  statului  care  a  introdus semnalmentul  în  conformitate  cu  legislaţia  sa  naţională  şi  cu convenţiile  în  vigoare  cu  privire  la  asistenţă  judiciară  în  materie penală.

Art.  99  –  Datele  privind  persoanele,  vehiculele,  bărcile, avioanele sau containerele se introduc, în acord cu dreptul intern al  statului  care  a  introdus  semnalmentul,  în  scopul  supravegherii discrete şi al controlului specific, în conformitate cu paragraful 5.

O astfel de semnalare poate fi efectuată pentru combaterea infracţiunilor şi pentru prevenirea ameninţărilor pentru securitatea publică:

1. a) dacă există indicii reale că persoana în cauză intenţionează să comită numeroase  fapte  pedepsibile  extrem  de grave;
2. b) dacă aprecierea globală a persoanei în cauză, în special în temeiul faptelor pedepsibile comise până în prezent, permite să se presupună  că  aceasta  va  comite  şi  în  viitor  fapte  pedepsibile extrem de gra

Un  semnalment poate  fi  efectuat  conform  dreptului intern, la   cererea   autorităţilor   care   sunt   responsabile   cu   securitatea statului,   dacă   probe   concrete   permit   să   se   presupună   că informaţiile   prevăzute   în   paragraful   4   sunt   necesare   pentru prevenirea  unei  ameninţări  grave  din  partea  persoanei  în  cauză sau a altor ameninţări grave pentru securitatea internă şi externă a statului. Statul care a emis semnalmentul este obligat să informeze, în prealabil, celelalte state membre.

În  cadrul  supravegherii  discrete,  informaţiile  care  pot  fi culese şi transmise, în totalitate sau în parte, autorităţii semnalate cu ocazia controlului la frontieră sau al altor controale poliţieneşti şi vamale efectuate în interiorul ţării, sunt următoarele:

1. a) persoana sau vehiculul semnalate au fost găsite;
2. b) locul, momentul sau motivul verificării;
3. c) itinerarul şi destinaţia călătoriei;
4. d) persoanele care însoţesc persoana în cauză sau ocupanţii vehiculului;
5. e) vehiculul utilizat;
6. f) obiectele transportate;
7. g) circumstanţele   în   care   au   fost   găsite   persoana   sau vehiculu

Cu ocazia culegerii informaţiilor se iau măsuri pentru a nu se pune în pericol caracterul discret al supravegherii.

În  cazul  controlului  specific  menţionat  la  paragraful  1, persoanele,  vehiculele,  ambarcaţiunile,  avioanele,  containerele  şi obiectele   transportate   pot   fi   percheziţionate,   potrivit   dreptului intern,  pentru  realizarea  scopului  indicat  în  paragrafele  2  şi  3. Dacă controlul specific nu este permis conform legislaţiei unui stat, acesta se va transforma în mod automat în supraveghere discretă pentru statul respectiv.

Un   stat   solicitat   poate   adăuga   semnalări   din   fişierul secţiunii  naţionale  al  SIS  o  notă  care  să  interzică  executarea măsurilor  care  trebuie  adoptate  în  temeiul  semnalmentului,  în scopul supravegherii discrete sau al controlului specific, atâta timp cât nota nu va fi ştearsă. Nota trebuie ştearsă în cel mult 24 ore de la introducerea semnalmentului, cu excepţia cazului în care statul solicitat refuză, din motive de legalitate sau din motive speciale de oportunitate, să execute măsurile care trebuie luate. Celelalte state pot efectua măsura cerută în semnalment, fără a încălca o notă sau o decizie de refuz.

Art.  100  –  Datele  privind  obiectele  căutate,  pentru  a  fi sechestrate  sau  pentru  a  fi  utilizate  ca  probă  într-o  procedură penală, se introduc în SIS.

Dacă  în  urma  unei  căutări  se  descoperă  existenţa  unui semnalment  privind  un  obiect  găsit,  autoritatea  care  a  constatat semnalmentul  contactează  autoritatea   care  a  semnalat  pentru  a conveni asupra măsurilor necesare. În acest scop, pot fi transmise, conform  convenţiei,  şi  date  cu  caracter  personal.  Măsurile  care urmează  să  fie  luate  de  statul  care  a  găsit  obiectul  trebuie  să  fie conforme cu dreptul său naţional.

Următoarele categorii de obiecte vor fi introduse:

1. a) vehiculele cu motor cu o capacitate cilindrică mai mare de   50   cmc,   ambarcaţiuni   şi   avioane   –   furate,   deturnate   sau pierdute;
2. b) remorcile  şi  rulotele  care  au  o  masă  netă  mai  mare  de 750  kg,  caravane,  echipamente  industriale,  containere  –  furate, deturnate sau pierdute;
3. c) armele de foc –furate, deturnate sau pierdute;
4. d) documentele în alb furate – deturnate sau pierdute;
5. e) documentele de identitate eliberate, ca paşapoarte, cărţi de   identitate,   permise   de   conducere,   permise   de   rezidenţă   şi documente de călătorie – furate, deturnate sau pierdute;
6. f) certificatele  de  înmatriculare  a  vehiculelor  şi  plăcuţele de înmatriculare furate, deturnate sau pierdute;
7. g) bancnotele (bilete înregistrate);
8. h) mijloacele de plată, ca cecuri, cărţi de credit etc. furate, deturnate sau pierdute (vor fi implementate în cadrul SIS II)

 

 

        Figura 2 – Perimetrul funcţional al Sistemului de Informaţii Naţional