După cum am menţionat anterior, Republica Moldova în scurt timp după proclamarea independenţei sale devine subiect de drept internaţional. A fost iniţiat procesul de stabilire a relaţiilor diplomatice cu alte state, de înfiinţare a misiunilor sale diplomatice peste hotare. Totodată, are loc procesul de reorganizare a instituţiilor statale de specialitate, inclusiv a MAE, care în perioada sovietică avea doar funcţii de promovare a relaţiilor RSSM cu oraşele înfrăţite şi de propagare a socialismului peste hotare. În scurt timp în Republica Moldova au fost elaborate legile necesare pentru reglementarea principiilor de realizare a politicii externe şi de activitate a instituţiilor statale antrenate în activităţi externe.
La 29 iulie 1994 Parlamentul a adoptat Constituţia Republicii Moldova [5], care, ca şi legile fundamentale ale altor state, conţine referiri concrete la activităţile externe. Astfel, art.4 prevedea:
- Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
- Dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile şi librtăţile fundamentale al omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.
Articolul 8 al Constituţiei prevede: 1. Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. 2. Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia. Astfel, ca şi în cazul respectării drepturilor omului (art.4), este fixat principiul supremaţiei dreptului internaţional asupra dreptului intern.
Articolul 11 al Constituţiei proclamă neutralitatea permanentă a Republicii Moldova şi nu admite dislocare de trupe străine pe teritoriul său. Aşadar, aflarea în Republicii Moldova a trupelor ruse vine în contradicţie cu prevederile constituţionale şi obligă organele centrale ale puterii să acţioneze pentru evacuarea acestora de pe teritoriul naţional.
Articolul 17 reglementează problemele legate de cetăţenie şi prevede că cetăţenia Republicii Moldova se dobândeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de lege. De menţionat că în prezent cetăţenii ţării noastre pot să posede şi cetăţenia altor state, deşi nu sunt semnate acorduri interstatale privind cetăţenia dublă.
Articolul 18, alineatul 1, prevede că cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de protecţia statului atât în ţară, cât şi în străinătate. Însă, pentru a proteja cetăţenii săi peste hotare ţara noastră trebuie să deschidă un număr suficient de misiuni diplomatice (n.n.).
Articolul 19 reglementează drepturile şi îndatoririle cetăţenilor străini şi ale apatrizilor, menţionându-se că aceştia au aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege. Totodată, în acest articol se indică şi faptul că dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
În art.27 se prevede că oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.
Constituţia mai prevede (art.128) că în Republica Moldova este ocroită proprietatea altor state, a organizaţiilor internaţionale, a cetăţenilor străini şi a apatrizilor. Modalităţile şi condiţiile de exercitare a dreptului la proprietate a persoanelor fizice şi juridice străine, precum şi a apatrizilor, pe teritoriul Republicii Moldova sunt reglementate prin lege. Acest articol devine tot mai important în prezent, avându-se în vedere că în ţara noastră se deschid noi ambasade, sedii ale organizaţiilor internaţionale, ale firmelor străine, ale întreprinderilor mixte etc., proprietatea cărora trebuie să fie ocrotită conform convenţiilor internaţionale.
Articolul 135 alin.(1) lit.(a) al Legii Fundamentale prevede că Curtea Constituţională exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. De asemenea, se prevede că din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curţii Constituţionale legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule. Articolul 140 al Constituţiei stipulează că hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate.
În prezent, în literatura de specialitate sunt înaintate unele propuneri care se referă la necesitatea revizuirii anumitor articole ale
Constituţiei, adoptate în 1994. Astfel, în baza analizei schimbărilor majore ale situaţiei geopolitice din regiune din anul 2014, care s-au soldat cu anexarea de către Federaţia Rusă a Crimeii, precum şi a acţiunilor separatiştilor din estul Ucrainei, se apreciază că securitatea naţională a Republicii Moldova a devenit tot mai fragilă. Totodată, având în vedere şi faptul că statutul de neutralitate nu este garantat de comunitatea internaţională şi nu a contribuit la soluţionarea conflictului transnistrean, se înaintează propuneri privind modificarea art.11 al Constituţiei, pentru a permite ţării noastre să adere la structuri de securitate internaţională, capabile să asigure securitatea şi integritatea ei teritorială.
Totodată, unele partide de opoziţie (parlamentară şi extraparlamentară) tot mai insistent pledează pentru anularea noilor acorduri dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, încheiate în 2014, care creează condiţii reale de apropiere a ţării noastre de spaţiul comunitar. Ca alternativă se insistă pentru încheierea unor acorduri de colaborare cu Uniunea economică euro-asiatică. Pentru a contracara asemenea tendinţe, se formulează propuneri privind necesitatea introducerii în Constituţie a unor prevederi de natură să consolideze vectorul european de dezvoltare a Republicii Moldova.
