Probleme şi priorităţi în colaborarea Republicii Moldova cu Consiliul Europei la etapa actuală

Către anul 2009, în procesul de democratizare a societăţii moldo­veneşti continuau să existe multe probleme nerezolvate. Deşi Consi­liul Europei a acordat o asistenţă destul de consistentă autorităţilor de la Chişinău, se înregistrau lacune în diverse domenii, precum:

1. accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil rămâ­neau a fi acute, în anul 2008 Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova a înregistrat 401 plângeri şi 459 adresări verbale;
2. libertatea întrunirilor, opiniei şi exprimării era încă nesatisfăcă­toare, organele de poliţie, prin acţiunile admise, creau cetăţeni­lor impedimente în realizarea acestor libertăţii;
3. prevenirea şi combaterea discriminării nu era reglementată printr-un act legislativ special privind excluderea oricărei dis­criminări. Ca rezultat, existau cazuri de discriminare etnică, re­ligioasă, în rândul copiilor şi femeilor etc.[9, p.10, 29,33].

Situaţia nu s-a îmbunătăţit radical nici în anii de guvernare a par­tidelor pro-europene. Astfel, deşi au fost iniţiate mai multe reforme şi au fost adoptate mai multe acte normative menite să îmbunătăţească situaţia în domeniul drepturilor omului, realizarea lor în practică a fost mai mult formală. Spre exemplu, pe parcursul anului 2014 au fost ela­borate o serie de acte normative strategice menite să redreseze situaţia cu privire la garantarea şi respectarea dreptului de a nu fi supus torturii şi relelor tratamente, dar implementarea lor a rămas nesatisfăcătoare, înre- gistrându-se mai multe cazuri de încălcare a acestui drept fundamental. Condiţiile de detenţie în penitenciare rămâneau deplorabile, iar reabili­tarea victimelor torturii continua să fie o problemă abordată practic, în exclusivitate, de către asociaţiile obşteşti, statul neoferind niciun suport în acest sens nici victimelor şi nici organizaţiilor societăţii civile. A cres­cut şi numărul persoanelor private de libertate şi, respectiv, numărul de deţinuţi în penitenciare. Deşi garantat de legislaţia naţională, dreptul la un proces echitabil nu era respectat în practică etc. [10, p.6].

Noua conducere a Republicii Moldova, instalată după alegerile parlamentare din 2009, de rând cu alte reforme privind democratizarea societăţi moldoveneşti, şi-a propus să reformeze procuratura şi siste­mul judiciar în ansamblu, domenii asupra cărora Consiliul Europei a atenţionat permanent autorităţile de la Chişinău. Referitor la procu­ratură, vom menţiona că necesitatea reformării acesteia a reprezentat mult timp principala restanţă a Guvernului faţă de Consiliul Europei încă de la aderarea Republicii Moldova la Organizaţie, în anul 1995. Chiar dacă programele de guvernare prevedeau acţiuni prioritare pen­tru reformarea procuraturii, acestea aveau mai degrabă un caracter de­clarativ. După cum se menţionează în studiul lui A.Cocârţă , lipsa unei voinţe politice de a reforma cu adevărat procuratura a lipsit mult timp din activitatea cotidiană [2, p.7].

În iulie 2014 Parlamentul Republicii Moldova a votat, în sfârşit, Concepţia de reformă a Procuraturii, iar în februarie 2016, după avi­zul Comisiei de la Veneţia, Legislativul a aprobat noua Lege cu privi­re la Procuratură. Conform documentului, sunt reduse competenţele procuraturii şi ale Procurorului General, sporesc competenţele Con­siliului Superior al Procurorilor (CSP), sunt reduce implicaţiile clasei politice în numirea Procurorului General, este fortificată procuratura anticorupţie etc. [7, p.3]. Pentru funcţia de Procuror General, care se alegea pentru o perioadă de 7 ani, putea candida persoana care avea o experienţă de cel puţin 10 ani în domeniul dreptului, dintre care cel puţin 5 ani în funcţia de procuror, având calităţi manageriale şi nu a fost membru al vreunui partid politic în ultimii trei ani. Legea mai prevede că Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de Consiliul Superior al Procurorilor pentru funcţia de Procuror General, în cazul depistării unor probe de incom­patibilitate a candidatului cu funcţia respectivă. Deşi Legea cu privire la Procuratură a intrat în vigoare, mulţi specialişti consideră că siste­mul de activitate a procuraturii Republicii Moldova va scăpa cu greu de „eticheta sovietică” în ceea ce priveşte atribuţiile, funcţionarea şi organizarea sa [13].

Problemele în activitatea procuraturii pot fi următoarele:

• vulnerabilitatea faţă de influenţa politică;
• gestionara defectuoasă a situaţiilor de criză;
• statut şi atribuţii improprii procurorului, în raport cu cerinţele unei societăţi moderne şi democratice;
• resurse financiare insuficiente;
• lipsa de voinţă politică în ce priveşte implementarea completă a legii etc.

După cum a fost menţionat anterior, una dintre problemele majore de colaborare a Republicii Moldova cu Consiliul Europei a fost (şi continuă să fie) reforma justiţiei. Deşi în perioada anilor 1995-2008 au fost întreprinse unele încercări de reformare a sistemului judiciar pentru a-l aduce în concordanţă cu normele Consiliului Europei, aces­te tentative au fost episodice, fiind impulsionate periodic de rapoartele reprezentanţilor europeni, prezentate la şedinţele Adunării Parlamen­tare a Consiliului, dar şi în cazul audierilor ţării noastre la diferite comitete ale Organizaţiei. Se poate constata că procesul de abordare complexă, radicală şi eficientă a reformei sistemului judiciar moldo­venesc a întârziat cu 23 de ani de la admiterea Moldovei în Consiliul Europei.

Începând cu schimbarea guvernării în anul 2009, reforma justiţiei a figurat permanent în topul priorităţilor din programele de guvernare. Totuşi, Strategia de Reformă a Sectorului Justiţiei (SRSJ) pentru anii 2011-2016 a fost adoptată doar la sfârşitul anului 2011, ca mai apoi implementarea ei să înceapă (din lipsa resurselor financiare, alte pro­bleme de ordin organizatoric) doar din aprilie 2016, când Parlamentul a adoptat Legea cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti.

Noua lege are ca obiectiv edificarea unui sistem judiciar accesibil, eficient, independent, transparent, profesionist şi responsabil, care să corespundă standardelor europene, să asigure supremaţia legii şi res­pectarea drepturilor omului şi să contribuie la asigurarea încrederii so­cietăţii în actul de justiţie. Este de remarcat că sub influenţa „dreptului” Consiliului Europei, în dreptul intern al ţării noastre au apărut norme noi, se modifică sau se abrogă cele existente, adică dreptul naţional moldovenesc este supus modificărilor determinate de necesitatea reali­zării angajamentelor sale internaţionale. Printre prevederile de bază ale acestei legi se enumeră următoarele:

• reducerea instanţelor judecătoreşti de rangul întâi de la 44 exis­tente la 15;
• asigurarea transparenţei în activitatea Consiliului Superior al Magistraturii;
• modificarea procedurilor de numire şi promovare a judecători­lor;
• răspunderea disciplinară a judecătorilor;

1. asigurarea imunităţii funcţionale a judecătorilor; k. salarizarea judecătorilor; l. măsuri anticorupţie în sistemul judiciar etc. Astfel, putem afirma că reforma sistemului judiciar, care a dema­rat în Republica Moldova cu începere din 1 ianuarie 2017, are drept scop crearea în sectorului justiţiei a unor condiţii favorabile pentru racordarea justiţiei naţionale la standardele europene. Însă, la fel ca şi în domeniul procuraturii, specialiştii consideră că reforma sistemului judiciar decurge destul de lent, existând un şir de probleme, printre care se evidenţiază următoarele:
2. prezenţa lacunelor în numirea şi promovarea judecătorilor; n. asigurarea răspunderii disciplinare a judecătorilor este o proce­dură prea complicată; o. existenţa problemelor în implementarea măsurilor anticorupţie

în sistemul judiciar şi a. [7, p.3-8]. Aşadar, datorită insistenţei şi sprijinului din partea Consiliului Europei, în Republica Moldova au fost realizate, deşi cu întârziere şi

nu întotdeauna integral, majoritatea angajamentelor asumate de ţara noastră la admiterea ei în Organizaţie, în anul 1995. Au fost desfă­şurate activităţi pentru racordarea legislaţiei naţionale la standardele europene; deşi cu anumite probleme, este în plină desfăşurare reforma procuraturii şi a sistemului judiciar în ansamblu. Însă, reformarea sis­temului judiciar continuă să fie una dintre cele mai serioase proble­me ale Republicii Moldova, fapt confirmat şi de adresările frecvente ale cetăţenilor moldoveni la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Deşi în anul 2016 la Curtea de la Strasbourg au fost înregistrate 859 de plângeri împotriva Moldovei (în anul 2015 din ţara noastră au parvenit 1011 plângeri), conform raportului de activitate al CEDO, în prezent Moldova rămâne lider după numărul de adresări raportat la populaţia ţării. În anul 2016 cetăţenii Republicii Moldova s-au plâns la CEDO de patru ori mai des decât indicele mediu european.

În total, în ultimii 20 de ani, pe marginea dosarelor moldoveneşti au fost emise 339 de hotărâri (dintre care 23 – în anul 2016). Pentru achitarea dosarelor pierdute la CEDO Guvernul Republicii Moldova a cheltuit din buget, conform calculelor specialiştilor, 16,2 milioane de euro. Cele mai răspândite tipuri de încălcări în Moldova sunt consi­derate cazurile de neexecutare a hotărârilor judecătoreşti, examinarea neadecvată a cazurilor de violenţă şi deces, atitudine inumană şi tor­tură în instituţiile penitenciare, procese neechitabile, violarea proprie­tăţii private, încălcarea dreptului la viaţă privată etc. [12]. Privitor la lacunele existente în asigurarea eficienţei activităţii sistemului judiciar moldovenesc am mai putea adăuga şi pregătirea insuficientă a unor specialişti în raport cu normele europene în materie, volumul mare de lucru al instanţelor judecătoreşti naţionale, alte probleme care se referă la asigurarea materială al instituţiilor judiciare etc.

Putem conchide că colaborarea Republicii Moldova cu Consiliul Europei este pentru Republica Moldova de o importanţă majoră în democratizarea societăţii. Însă, pentru a spori randamentul colaborării cu CE, în opinia noastră, ar fi necesar:

1) Implementarea adecvată, completă şi integrală a angajamente­lor asumate de Republica Moldova la admiterea în Consiliul

Europei, îndreptate spre modernizarea societăţii şi edificarea statului de drept, astfel că ţara noastră să fie eliminată în cel mai scurt timp de sub procedura de monitorizare a instanţelor de la Strasbourg;

• Să fie consolidat procesul de reformare a procuraturii, inclusiv a măsurilor prevăzute de asigurare a transparenţei în activitatea acesteia şi de combatere a corupţiei în sistemul procuraturii;
• Pentru a eficientiza activitatea sistemului judiciar se impune ne­cesitatea modificării procesului de selectare şi promovare, dar şi de consolidare a disciplinei judecătorilor;
• Factorii de decizie să manifeste voinţă politică pentru îndepli­nirea angajamentelor şi a reformelor asumate cu partenerii de dezvoltare, pentru a asigura parcursul european al ţării noastre.

Consiliul Europei depune eforturi întru a susţine Republica Mol­dova în vederea respectării de către aceasta a standardelor Organizaţiei şi a principiilor statului de drept printr-o serie de mecanisme care mo­nitorizează dezvoltarea şi evoluţia statului. De asemenea, Consiliul Europei continuă asistenţa acordată pentru susţinerea reformei justiţi­ei în Republica Moldova.