Probleme şi priorităţi în colaborarea Republicii Moldova cu UE la etapa actuală

După intrarea în vigoare a Acordului de Asociere şi a Acordului de Liber Schimb cu UE (iulie 2014), autorităţile şi partidele pro-europene de la Chişinău considerau că implementarea lor vor asigura ireversibi­litatea integrării europene a Republicii Moldova, deschizând-i drumul spre aderare la Uniune până în anul 2019. Însă, obiectivele ambiţioa­se ale guvernanţilor riscau să creeze în rândurile cetăţenilor aşteptări exagerate, greu de îndeplinit, fapt ce periclita şi mai mult susţinerea societăţii pentru opţiunea europeană a ţării. Pentru a evita un asemenea scenariu dezastruos, Republica Moldova avea stringent nevoie, în opi­nia specialiştilor de la Asociaţia de politică externă, să-şi asigure urmă­toarele condiţii de implementare a acordurilor moldo-comunitare:

1. susţinerea societăţii pentru cursul spre integrare europeană;
2. solidaritatea principalelor forţe politice de la guvernare şi din opoziţie în jurul opţiunii europene;
3. cooptarea minorităţilor etnice în procesul de integrare europea­nă;
4. schimbări calitative, convingătoare în reformarea sistemului ju­diciar;
5. rezultate palpabile în combaterea corupţiei la nivel înalt;
6. garantarea libertăţii presei şi a pluralismului de opinii;
7. asigurarea stabilităţii politice interne după alegerile parlamen­tare din noiembrie 2014 (urmată de o criză guvernamentală pre­lungită, încheiată doar în ianuarie 2016) [5, p.4].

De remarcat că după intrarea în vigoare a Acordului de Asociere autorităţile au reuşit să relanseze parţial dialogul cu societatea civi­lă şi partenerii europeni. Printre acţiunile întreprinse de conducerea Republicii Moldova se enumără şi adoptarea, în noiembrie 2014, a Agendei de Asociere dintre ţara noastră şi UE, care a înlocuit Planul de Acţiuni RM-UE; în ea a fost inclusă o listă de priorităţi pentru peri­oada 2014-2016. Un instrument de implementare a acordurilor cu UE este Planul Naţional de Acţiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova- UE (PNAIAA), pentru anii 2017-2019.

Planul prevedea crearea Consiliului de Asociere RM-UE, a Consiliu­lui de Asociere la nivel naţional şi a Consiliului de Asociere la nivel parlamentar cu UE. Referitor la mecanismul naţional de coordonare a implementării Acordului de Asociere, acesta include: comisia gu­vernamentală de integrare, căreia fiecare minister prezintă rapoarte privind realizarea angajamentelor ce-i revin; MAEIE, cu atribuţii de coordonare generală a realizării procesului de integrare europeană; în aspect parlamentar activează comisia pentru politica externă cu atribu­ţii în armonizarea legislaţiei interne cu cea comunitară.

Prima reuniune a Consiliului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană a avut loc în martie 2015. Atenţia principală a fost acordată nivelului de implementare a prevederilor Acordului de Asociere, cu accentul pe aprecierea reformei justiţiei, combaterea co­rupţiei şi stabilitatea sectorului bancar. UE a exprimat disponibilitatea de a acorda Republicii Moldova asistenţă pentru promovarea reforme­lor, în baza Memorandumului semnat la sfârşitul anului 2014, pentru perioada anilor 2014-2017. Acesta prevedea acordarea ţării noastre de către UE a unui sprijin financiar considerabil, pe parcursul a trei ani, în valoare de 410 milioane de euro. Această asistenţă urma să fie di- recţionată spre reforma administraţiei publice, dezvoltarea agriculturii şi managementul frontierei. De asemenea, a fost semnat şi Acordul privind finanţarea Programului de susţinere pentru crearea Zonei de Liber Schimb, în sumă de 30 milioane de euro [9, p.470].

Către începutul anului 2016 situaţia internă din Republica Moldo­va era destul de complicată, în special în sistemul bancar, dar şi în ce priveşte combaterea corupţiei. În legătură cu această stare de lucruri UE a recurs la măsuri dure, îngheţând finanţarea Republicii Moldova. Totodată, în cadrul unui set de rapoarte anuale din martie 2015, la care s-au evaluat progresele în Politica Europeană de Vecinătate, Comisia Europeană a criticat destul de sever autorităţile moldoveneşti pentru tergiversarea reformelor şi toleranţa faţă de corupţie, solicitând inten­sificarea luptei împotriva acestui flagel, dar şi îndemnând la continu­area reformelor în domeniul justiţiei, supravegherii sistemului bancar etc. [3, p.380-381].

Situaţia din Republica Moldova a început să se schimbe treptat, după investirea, în ianuarie 2016, a Guvernului condus de P.Filip, care a înregistrat anumite rezultate pozitive în implementarea foii de parcurs privind reformele prioritare prevăzute de acordurile moldo- comunitare, fapt ce a permis reluarea dialogului cu UE. De asemenea, ca urmare a schimbărilor calitative pe plan intern, s-a reuşit, în urma unor negocieri destul de complicate, reluarea, în noiembrie 2016, a asistenţei din partea Fondului Monetar Internaţional.

Anumite schimbări pozitive s-au înregistrat şi în colaborarea co- mercial-economică cu UE. Astfel, conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în anul 2016 comerţul Republicii Moldova cu ţările UE a constituit 3.306 mil. USD, ceea ce a reprezentat mai mult de ju­mătate din comerţul total al ţării, cifrat la 6.065 mil. USD. Totodată, comerţul Republicii Moldova cu ţările CSI a constituit în anul 2016 doar 1.441mlrd. USD, cifră ce era sub 50% din schimburile comerci­ale cu Uniunea Europeană [15]. Este interesant de a compara volumul comerţului Republicii Moldova cu ţările CSI realizat în anul 2000, care a constituit circa 48% în comerţul extern al Republicii Moldova, şi a celui realizat cu ţările UE, care în anul 2000 a fost de doar cca 27%. Însă, trebuie să subliniem totuşi că la etapa actuală comerţul Republicii Moldova cu ţările Uniunii Europene se confruntă încă cu multe obstacole, în majoritate acestea fiind de ordin intern, cauzate de calitatea nesatisfăcătoare a mai multor mărfuri moldoveneşti, fapt ce nu le permite accesul deplin pe piaţa comunitară [6].

La reuniunea ordinară a Consiliului de Asociere UE – Republica Moldova, care a avut loc la 31 martie 2017, au fost examinate rezulta­tele implementării Acordului de Asociere pentru perioada 2014-2016. Potrivit raportului prezentat de către Guvern în ianuarie 2017, din toa­te acţiunile planificate au fost realizate circa 74%, ori din 1782 de ac­ţiuni nu au fost îndeplinite 478, autorităţile angajându-se să lichideze restanţele înregistrate cât mai curând posibil. Însă, potrivit unui raport alternativ, realizat de către Institutul de Politici şi Reforme Europene, rata generală de îndeplinire a PNAIAA până la 31 decembrie 2016 era mult mai mică – de doar 63,1% [7].

Potrivit aceluiaşi raport prezentat de autorităţi, rata de armonizare a legislaţiei naţionale la legislaţia comunitară, conform prevederilor an­gajamentelor incluse în Acordul de Asociere, era de doar 34%, printre restanţe numărându-se multe acte legislative din domeniul justiţiei şi de combatere a corupţiei. Reprezentanţii UE au sugerat politicienilor moldoveni să întreprindă investigaţii suplimentare pentru ca vinovaţii de frauda bancară să fie predaţi justiţiei, indicând şi asupra faptului că mediul de afaceri este în continuare afectat de corupţie.

În raportul prezentat conducerii UE, Guvernul Republicii Moldova a dat asigurări că în anul 2017, printre măsurile prioritare în imple­mentarea Acordului de Asociere RM – Uniunea Europeană se vor re­găsi activităţi privind lupta cu corupţia, investigarea fraudei bancare, reforma justiţiei şi crearea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea eco­nomică a ţării. Oficialii europeni au încurajat autorităţile moldovene să continue reformele în anumite sectoare-cheie, promiţând acordarea în continuare a asistenţei necesare Republicii Moldova în vederea sta­bilităţii politice, implementarii reformelor democratice şi de creştere economică [10].

După cum a fost anunţat anterior, UE a promis acordarea în conti­nuare a unui sprijin financiar ţării noastre. În acest context, la 4 iulie 2017 Parlamentul European a aprobat acordarea unei asistenţe Repu­blicii Moldova de 100 milioane de euro, în perioada 2017-2018, des­tinată depăşirii crizei economice şi politice existente. Această sumă va constitui o combinaţie de granturi (40%) şi împrumuturi (60%) din suma totală oferită de UE. După cum au specificat oficialii europeni, asistenţa macrofinanciară sprijină angajamentul Republicii Moldova pentru un management corect al finanţelor publice, pentru lupta îm­potriva corupţiei şi spălării banilor, pentru depolitizarea administraţiei publice, pentru o justiţie independentă şi pentru libertatea presei.

În Declaraţia comună a Parlamentului European, Comisiei Europene şi Consiliului European se sublinia faptul că respectarea mecanismelor democratice efective, inclusiv un sistem parlamentar bazat pe pluralism şi statul de drept, precum şi garantarea drepturilor omului suntprecon- diţii pentru primirea asistenţei. Nivelul de realizare a acestor condiţii va determina plata fiecărei tranşe, iar Comisia Europeană va trebui să suspende temporar sau să anuleze orice plată dacă aceste condiţii nu vor fi îndeplinite. Amintim că în 2014 ţara noastră a traversat o recesiune economică, cauzată de o fraudă bancară, dar şi de o performanţă slabă a exporturilor, care au afectat economia şi viaţa politică.

Astfel, putem conchide că în prezent colaborarea cu Uniunea Europeană este principala prioritate a politicii interne şi externe a ţă­rii noastre. Noile acorduri moldo-comunitare permit să aprofundeze colaborarea cu structurile europene în cele mai diverse domenii: po­litic, economic, social etc. Este necesar însă ca autorităţile Republicii Moldova să demonstreze voinţă politică, acţionând în mod hotărât şi consecvent, pentru a asigura implementarea integrală a acordurilor cu UE, atât de necesare pentru progresul ţării şi pentru ridicarea nivelului de trai al populaţiei.