Suplimentar faţă de facilităţile fiscale şi scutirile de care se bucură regiunea separatistă din partea Federaţiei Ruse, aceasta a obţinut în ultimul deceniu importante ajutoare pentru instalarea şi punerea în funcţiune a unor sisteme autonome de producere, asamblare şi comercializare cu arme. Sub controlul experţilor militari şi de securitate ai Federaţiei Ruse, numeroase întreprinderi amplasate în regiunea separatistă şi-au asimilat cicluri de producţie închise, care fabrică în mod sistematic diverse tipuri de armament uşor şi greu, la comenzi primite din partea unor agenţii ruseşti de exporturi de arme (Ross-voorujenie). Vom prezenta în cele ce urmează o trecere în revistă a celor mai importante întreprinderi militare şi a tipurilor de arme fabricate de acestea:
UZINA MECANICĂ. Fabrică produse de serie începând cu anul 1995. Din sistemele de armament fabricate fac parte: sistemele reactive pentru foc în salve cu 20 de ţevi (montabile pe platforme de automobil), aruncătoare de mine antitanc (din anul 1995), aruncătoare de mine calibrul 82 mm şi 120 mm (din anul 1996), aruncătoare de mine antitanc, mobile, (din anul 1996), pistoale calibrul 5,45 mm. Câteva zeci de sisteme reactive au fost livrate în Ab-hazia pentru dotarea formaţiunilor militare ilegale. Dat fiind amplasamentul uzinei (pe malul drept al Nistrului, în interiorul zonei de securitate cu regim special din oraşul Bender), liderii tiraspoleni au condiţionat completarea exclusiv cu militari ruşi şi transnistreni a punctului de control al forţelor de pacificare situat pe podul de la Bender. Începând cu anul 1992, în conformitate cu decizia Comisiei Unificate de Control (CUC), pe toate podurile peste Nistru trebuie să fie instalate puncte trilaterale de control. Toate încercările ulterioare ale Chişinăului de restabilire a statutului trilateral al acestui punct de control, precum şi încercările de a vizita în inspecţie această uzină, potrivit Acordului din 1992 şi Statutului CUC, au eşuat.
UZINA METALURGICĂ MOLDOVENEASCĂ ŞI FILIALELE ACESTEIA. În primăvara anului 1995 la UMM a fost lansată producerea aruncătoarelor de mine calibrul 82 mm. Tot în 1995 a fost lansată producerea de aruncătoare de mine calibrul 122 mm. Testarea primelor aruncătoare de mine şi tragerile de control s-au produs la 17 mai 1997 în prezenţa comanditarilor din Federaţia Rusă. Aproximativ în aceeaşi perioadă uzina a produs primul lot experimental de mine antipersonal în carcasă de lemn. Ulterior a fost lansată şi producerea de mine antitanc.
UZINA DE POMPE. Produce aruncătoare de mine antipersonal GP-25, calibrul 40 mm.
„SELHOZTEHNIKA”. Produce o parte din piesele pentru aruncătoarele de mine fabricate la uzina de pompe.
„ELECTROMAŞ”. Produce în serie: mitraliere calibrul 9 mm, pistoale Makarov calibrul 9 mm, pistoale calibrul 5,45 mm, arme de vânătoare şi articole speciale la comandă.
„ELECTROAPARAT”. Produce piese şi subansambluri pentru diverse sisteme de armament. De remarcat că şi la alte întreprinderi amplasate pe teritoriul Transnistriei a fost de asemenea pusă pe picior fabricarea sistemelor de armament. In particular, la uzina „Tocilitmaş” sunt fabricate lansatoarele de mine „Grom”, acestea neavând echivalente în spaţiul CSI. Fabricaţia de armament din Transnistria constituie unul din principalii factori generatori de instabilitate în această regiune a sud-estului Europei. Producţia şi vânzările sistemelor de armament sunt supravegheate de ministrul securităţii de stat al Transnistri-ei Vladimir Antiufeev. O atenţie deosebită merită fabricarea sistemelor reactive cu foc de salvă de natură să devină exclusiv de periculoase odată ajunse pe mâinile teroriştilor. Armele pentru port camuflat (aşa-numitele articole speciale) pot fi utilizate pentru lichidarea activiştilor politici de opoziţie, precum şi a oamenilor de afaceri insubordonabili. Aruncătorul de mine „Grom”, regăsit în listă, fără echivalent în statele CSI, confirmă capacitatea regimului criminal de a pune pe picior fabricarea unor diverse sisteme de armament şi serveşte drept dovadă incontestabilă privind fabricarea de armament.
Consemnând fabricaţia minelor antipersonal în Transnistria, se cuvine să avem în vedere faptul că, potrivit Convenţiei de la Ottawa, acestea trebuie să fi distruse integral. Republica Moldova şi-a onorat, în teritoriul aflat sub controlul său, toate obligaţiile care îi revin potrivit acestei Convenţii. Liderii regimului criminal refuză să facă acelaşi lucru. Nu constituie un secret faptul că regimul Smirnov-Antiufeev le-a livrat armament separatiştilor abhazi. Reprezentanţii acestui regim nu prea au ascuns nici faptul livrării diverselor sisteme de armament formaţiunilor banditeşti ale „republicii srpska” în frunte cu Radovan Karadgici. E bine să amintim că astăzi formaţiunile banditeşti ale lui Karadgici sunt recunoscute oficial ca fiind culpabile de acte de genocid împotriva bosniacilor, iar căpetenia în persoană este dată în urmărire generală de Tribunalul Penal Internaţional. Nu putem exclude nici faptul că armamentul transnistrean ar fi putut nimeri în mâinile serviciilor secrete ale lui Saddam Husein, întrucât o serie de emisari irakieni suspecţi au vizitat Tiraspolul destul de des în anii 2002 şi 2003.
