Provocarile inscenate de regimul separatist transnistrean

Cu scopul de a-şi asigura în continuare rolul pivotal de mobilizator al re­surselor materiale şi umane în regiune, conducerea MGB a elaborat câteva pla­nuri operative de implicare sau aşa-zisă „organizare a ripostei” unui atac din partea Republicii Moldova într-un conflict militar. Fiecare dintre aceste pla­nuri urmează un şir de scenarii, în funcţie de evoluţiile ulterioare. Accentul de bază în aceste planuri, după cum putem aprecia, se pune pe provocările din satele Doroţcaia, Copanca şi Cremenciug. Unul dintre planuri conţine trecerea forţată sub jurisdicţia administraţiei enclavei a unei sau mai multor localităţi şi tratarea cu maximă cruzime a reprezentanţilor autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova. Scopul urmărit este provocarea unităţilor MAI al Re­publicii Moldova la acţiuni de răspuns, care vor fi calificate drept „intervenţie în RMN” cu declararea imediată a stării de război, anunţarea mobilizării şi apelul la ajutorul Federaţiei Ruse.

Un alt plan conţine desfăşurarea unei operaţiuni speciale cu forţele detaşamentului cu destinaţie specială din cadrul brigăzii „Delta”. Îmbrăcat în uniforma poliţiei Republicii Moldova (batalionul „Scut”), grupul armat tre­buie să comită atentate asupra reprezentanţilor trupelor de pacificare ale Fede­raţiei Ruse. Înainte de aceasta este preconizată tensionarea maximă a situaţiei în punctul de desfăşurare a operaţiunii (s-ar presupune salut Doroţcaia), pen­tru a provoca încordarea relaţiilor dintre locuitorii satului şi pacificatorii ruşi. După organizarea provocării este preconizată de asemenea declararea stării de război, în acest caz miza pornind de la faptul că într-o astfel de dezvoltare a evenimentelor (atacul asupra forţelor ruse de pacificare) reacţia conducerii Federaţiei Ruse va fi cu mult mai promptă decât în cazul primului scenariu, ceea ce face ca un asemenea plan să poată fi aplicat în circumstanţe externe cu mult mai dificile pentru regim.

Încă un alt plan conţine ideea de mult formulată despre organizarea de provocări în zona satului Varniţa. Despre faptul că acest rămâne valabil şi este avut în vedere pentru aplicare ne mărturisesc provocările permanente din sec­torul Severnâi situat la limita dintre satul Varniţa şi oraşul Tighina (Bender). Una din variantele acestui plan de organizare a provocării în zona Varniţei prevede explozia de muniţii într-un autoturism cu numere de înmatriculare de Chişinău. După comiterea unei asemenea provocări aceasta va fi calificată de către reprezentanţii MGB drept act terorist comis de către serviciile speciale ale Republicii Moldova, fapt în legătură cu care, ca şi potrivit celorlalte planuri, se va propune introducerea stării de război şi se va apela la ajutorul conducerii Federaţiei Ruse.

Nu putem exclude nici eventualele provocări care ar viza organizarea unui act terorist la unul din depozitele de muniţii ale GOTR. În urma unui asemenea act terorist, în jurul punctului de desfăşurare a acestuia s-ar putea crea o situa­ţie deosebit de dificilă, de natură să conducă la o catastrofă de proporţii. Actul terorist ar putea să-l comită fără dificultate un grup din detaşamentul cu des­tinaţie specială din cadrul batalionului „Delta” al MGB. Răspunderea pentru un asemenea act va fi atribuită serviciilor speciale ale Republicii Moldova, după care scenariul, ca şi în celelalte planuri provocatoare, presupune introducerea stării de război şi apelarea la ajutorul Federaţiei Ruse. Ca urmare a punerii în aplicare a unuia dintre asemenea planuri, va urma inevitabil introducerea în regiunea transnistreană a Republicii Moldova a unui contingent suplimentar al forţelor militare ale Federaţiei Ruse, fapt ce va conduce la crearea unei situaţii calitativ diferite şi, în consecinţă, va face deosebit de dificil procesul de reinte­grare a Republicii Moldova. În cazul unor asemenea evoluţii ar putea deveni posibilă ciocnirea trupelor ţărilor Uniunii Europene şi celor ale Rusiei.

Pe măsură ce ne vom apropia de soluţionarea definitivă a conflictului transnistrean, conducerea MGB va fi dispusă să se dedea oricăror provocări cu scopul prelungirii existenţei enclavei. Comiterea de acte teroriste consti­tuie unul dintre mijloacele îndreptate spre atingerea acestui scop care este avut în vedere de către Vladimir Antiufeev la modul serios. Există trei ameninţări teroriste reale, fără legătură directă cu provocările pentru declanşarea unui conflict armat deschis. Prima şi cea mai importantă dintre ameninţări constă în posibila tentativă a MGB-ului de lichidare fizică a Preşedintelui Republicii Moldova Voronin. O dată cu apropierea de termenele de soluţionare definitivă a conflictului transnistrean, riscul unui atentat asupra Preşedintelui Republi­cii Moldova va creşte brusc, întrucât politica promovată de Vladimir Voronin urmăreşte lichidarea completă a regimului criminal de la Tiraspol. Se cuvine să remarcăm că în situaţia în care anumite cercuri de la Moscova sunt deosebit de interesate în existenţa enclavei, această politică face din Preşedintele Repu­blicii Moldova o figură indezirabilă pentru conservatorii din conducerea FSB, a Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse şi pentru reprezentanţii lumii interlope ruse din afaceri. Un asemenea act terorist ar putea fi realizat cu forţele brigăzii cu destinaţie specială „Delta” din cadrul MGB, precum şi cu forţele a încă unui grup cu destinaţie specială a MGB.

Comiterea unui act terorist „clasic” (aruncarea în aer a unui obiectiv stra­tegic) la Chişinău, cu scopul aplicării unei lovituri psihologico-morale auto­rităţilor Republicii Moldova, poate fi realizată de către ofiţeri ai brigăzii „Del­ta”. În cazul în care ne vom apropia de soluţionarea definitivă a conflictului transnistrean, pentru comiterea de acte teroriste ar putea fi folosiţi grupurile de marginali din „Partidul naţional bolşevic”. Drept ţinte ale actelor teroriste pot fi unii oameni politici şi de stat din Republica Moldova indezirabili pentru conducerea regimului Smirnov-Antiufeev, precum şi obiectivele de importan­ţă strategică. De asemenea, este posibilă desfăşurarea de acţiuni de imitare sau de alte acţiuni cu caracter şocant, având scopul, ca şi actele teroriste, să destabilizeze situaţia social-politică din Republica Moldova şi, eventual, să paralizeze funcţionarea obiectivelor de importanţă economică.

Influenţa negativă a enclavei asupra politicii ucrainene se află în corelaţie cu ameninţările destul de concrete la adresa NATO. În cazul în care con­ducerea Federaţiei Ruse va insista asupra poziţiei sale distructive în raport cu enclava, acest fapt va conduce în mod inevitabil la depunerea de eforturi suplimentare în vederea atragerii Ucrainei în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse. O Ucraină retrogradă şi practic controlată de Rusia prezintă în sine un risc potenţial pentru zona sud-estică de responsabilitate a NATO, întrucât va frâna procesul preconizat de extindere a Alianţei pe dimensiunea estică. Nu putem exclude nici acea variantă a scenariului de derulare a evenimentelor, potrivit căreia autorităţile ucrainene vor continua în vorbe să imite procesul de devenire a statului independent, pe când în realitate acesta se va mişca pe calea creării modelului „Rusia II” şi va fi în definitiv controlat de Moscova.

Faptul prezintă un anumit pericol, întrucât, recurgând la tactica imitaţiei şi mimetismului, o asemenea Ucraină ar putea fi admisă în NATO, şi astfel Alianţa se va alege cu un nou membru dirijat pe ascuns de la Moscova şi supus într-un grad înalt influenţei distructive a elitelor franceze şi germane, întru­chipate de Chirac şi Schroder, care promovează o politică străină intereselor adevărate ale ţărilor lor, în special, şi ale NATO în general. Aşa sau altminteri, existenţa unei „găuri negre” în Europa cu întregul ei potenţial negativ (în spe­cial existenţa unor cantităţi enorme de sisteme de armament şi muniţii vându­te treptat) nu răspunde intereselor NATO şi, în cazul tergiversării procesului de reintegrare a Republicii Moldova, Alianţa va fi nevoită să lichideze enclava aplicând metodele de intervenţie în forţă. Un asemenea caz ar putea fi folo­sit de elitele distructive franceze şi germane pentru declanşarea isteriei anti-americane şi antibritanice. În situaţia în care la acea vreme elitele distructive din Franţa şi Germania se vor afla în opoziţie, vor fi supuse criticilor şi elitele euro-atlantice liberal-patriotice pragmatice aflate la guvernare în aceste ţări. În tot cazul, decizia de lichidare a enclavei prin aplicarea metodelor de inter­venţie în forţă ar putea conduce la excese nedorite, cu toate că într-o anumită situaţie o asemenea intervenţie ar putea fi singura metodă acceptabilă.