Publicat în

Realizarea Planului de Acţiuni UE-Republica Moldova

Iniţiativa UE privind vecinătatea sa a adus în Moldova noi speranţe legate de un viitor destin european.

Deşi Politica Europeană de Vecinătate nu oferă o perspectivă de aderare la UE, autorităţile moldovene au luat această iniţiativă drept o cale suplimentară de cooperare cu UE şi drept „un pod către o etapă nouă – asocierea şi integrarea în UE“.

Comisia Europeană a lansat pe 9 decembrie 2004 Planul de Acţiuni UE-Moldova (PAUEM), pe lîngă alte şase documente similare pentru Autoritatea Palestiniană, Iordania, Israel, Maroc, Tunisia şi Ucraina. La 22 februarie 2005, în cadrul reuniunii a VII-ea a Consiliului de Cooperare UE-Moldova de la Bruxelles, documentul a fost semnat de Jean Asselborn, viceprim-ministru şi ministru al Afacerilor Externe şi Imigrării al Luxemburgului din partea Consiliului UE şi de Vasile Tarlev, prim-ministru al Moldovei.

Deşi negocierile asupra Planului de Acţiuni UE-Moldova s-au sfîrşit în iunie 2004, datorită intenţiei UE să încheie documente similare cu un grup de state în acelaşi timp, Planul pentru Moldova a fost semnat, aşadar, cu aproape un an mai tîrziu decît se promisese iniţial. Aceasta contrazice evident principiul diferenţierii anunţat de UE spre a fi utilizat în cadrul PEV. O altă problemă pe care procesul de negociere a PAUEM a scos-o în evidenţă a fost lipsa reciprocă de cunoştinţe a UE faţă de evoluţiile politicilor din Moldova şi a ultimei faţă de politicile şi standardele UE. De exemplu, PAUEM a formulat sarcini care, chiar înainte de finalizarea negocierilor pe marginea conţinutului acestuia în iunie 2004, erau deja realizate de Moldova [37]. Pe parcursul negocierilor UE a trebuit să mizeze în mare măsură pe informaţiile furnizate de Guvernul moldovean, în timp ce ultimul a trebuit să aştepte feedbackul UE în ce priveşte standardele şi cerinţele sale.

Aceasta ar putea fi o altă explicaţie a temporizării procesului de negocieri. Abordarea documentului se bazează pe parteneriat, responsabilitate împărţită şi pe diferenţiere, şi ţine să contribuie la dezvoltarea viitoare a relaţiilor bilaterale dintre UE şi Moldova. Prin încheierea PAUEM, prevăzut pentru implementare în trei ani de zile, UE a invitat Moldova să intre în relaţii politice, de securitate, economice şi culturale mai intense, în cooperare transfrontalieră mai strînsă şi să-şi împartă responsabilitatea în prevenirea şi soluţionarea conflictelor.

Planul de Acţiuni recunoaşte aspiraţiile europene ale Moldovei, dar specifică, de asemenea, că pentru viitorul apropriat APC rămîne o bază validă pentru cooperarea UE-Moldova. În acest fel, PAUEM nu substituie APC-ul existent, dar îl suplimentează.

De aici, Planul de Acţiuni nu este un document juridic, precum APC, ci unul politic. PAUEM stabileşte un set comprehensiv de priorităţi în domeniile cuprinse de APC. Şapte priorităţi din cele zece vizează dimensiunea politică a procesului de cooperare dintre UE şi Moldova.

Planul de Acţiuni UE-Moldova conţine 46 de pagini, formulează 80 de obiective şi 294 de acţiuni/ măsuri de urmat în şapte domenii principale: dialogul politic şi reformele; cooperarea pentru soluţionarea conflictului transnistrean; reforma şi dezvoltarea social-economică; comerţul, piaţa şi reforma regulatorie; cooperarea în domeniul justiţiei; transport, energie, telecomunicaţii, mediu şi cercetări, dezvoltare şi inovaţii; şi contactele interumane.

Majoritatea acestor obiective şi acţiuni/măsuri cade pe responsabilitatea Moldovei, 14 se referă explicit la UE, iar 40 vizează în egală măsură UE şi Moldova [41]. De aceea, unii observatori consideră că, în pofida retoricii utilizate, PAUEM „nu este un document bilateral“, deoarece există puţine obligaţii pentru UE.

Într-adevăr, PAUEM, de altfel ca şi celelalte documente similare încheiate în cadrul PEV reflectă mai curînd interesul UE, denotă un volum asimetric de sarcini şi caracteristici definitorii raporturilor „centru-periferie“ [42]. Excepţie constituie Planul de Acţiuni încheiat cu Israel, care este mai puţin o listă de lucruri pe care să le facă Israel şi mai mult o listă de lucruri pe care acest stat trebuie să le facă împreună cu UE.

Dincolo de acestea, în cazul unor obiective şi acţiuni/ măsuri formulate de PAUEM este dificil de văzut care parte este responsabilă pentru realizarea lor. Uneori, chiar dacă acest lucru este clar, datorită lipsei unor repere precise pentru evaluarea implementării documentului, nu este clar cum se măsoară progresul, fiind dificil de demonstrat că unele sarcini au fost sau nu îndeplinite.

De asemenea, deşi este clar că PAUEM trebuie implementat într-o perioadă de trei ani, nu există cerinţe exacte cantitative sau referitoare la timpul în care anumite obiective şi acţiuni trebuie îndeplinite.

Toate acestea conduc la ideea că PAUEM este departe de a fi un document foarte bine elaborat. Un motiv în acest sens este faptul că Documentul de Strategie al PEV şi Raportul de Ţară – Moldova au fost publicate atunci cînd Planul pentru Moldova era la etapa finală de elaborare.

Planul prevede o serie de perspective noi pentru dezvoltarea relaţiilor de parteneriat dintre UE şi RM:

  1. Perspectiva de a trece de la cooperare la integrare prin participarea RM la piaţa internă a UE şi la politicile şi programele UE;
  2. Intensificarea cooperării politice prin elaborarea unor mecanisme de dialog politic;
  3. Angajamentul ferm al UE de a sprijini soluţionarea conflictului transnistrean;
  4. Convergenţa legislativă, deschiderea economică, reducerea barierelor comerciale;
  5. Asistenţă financiară sporită pentru realizarea acţiunilor propuse in PA;
  6. Posibilitatea participării RM la programe culturale, educaţionale, ştiinţifice, ecologice ale UE etc.;
  7. Sprijin pentru armonizarea legislaţiei RM la acquis-ul comunitar
  8. Stabilirea unui dialog in domeniul vizelor şi posibilitatea acordării RM a unor facilităţi cu privire la vize etc [47].

Observăm că PA ajustează cadrul de relaţii dintre RM şi UE la cerinţele şi conjunctura internă şi externă actuală a acestor relaţii şi anume:

  • Introduce mai multă claritate şi precizie în ceea ce priveşte domeniile de cooperare bilaterală şi stabileşte nişte acţiuni prioritare în acest sens;
  • Încearcă să echilibreze aspectul preponderent economic al relaţiilor UE-RM prevăzut în APC printr-o serie de prevederi cu privire la cooperarea politică şi de securitate, inclusiv prevede posibilitatea alinierii RM la poziţiile de politică externă luate de UE [42];
  • Ia seama de programele şi strategiile naţionale în vigoare ale RM ca SCERS, Planul Naţional de Acţiune în domeniul Drepturilor Omului, Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Corupţiei etc.;
  • Acordă o atenţie deosebită eforturilor de soluţionare a conflictului transnistrean şi prevede participarea UE la acestea, recunoscind indirect că problema transnistreană este un obstacol-cheie pentru dezvoltarea RM;
  • Ia act de aspiraţiile europene ale RM, dar în acelaşi timp conţine un puternic element de condiţionalitate: parteneriatul dintre UE şi RM urmează a fi construit în baza valorilor comune, perspectiva de integrare europeană fiind pusă în relaţie directă cu mersul şi succesul reformelor interne.

Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova cuprinde un set bine definit de domenii prioritare prevăzute nu doar de Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Republica Moldova.

În cadrul acestor obiective prioritare, care de altfel au acelaşi grad de importanţă, în conformitate cu Planul de Acţiuni RM-UE, “o atenţie deosebită va fi acordată” priorităţilor menţionate mai jos.

Uniunea Europeană şi Moldova s-au angajat să acorde atenţie deosebită tuturor priorităţilor Planului de Acţiuni, iar pînă în luna martie 2006, să acorde o atenţie specială îndeosebi priorităţilor din acest document [40].

Comitetul de Cooperare UE-Moldova, preconizat pentru luna noiembrie 2005, şi Consiliul de Cooperare UE-Moldova prevăzut pentru luna martie 2006, conform documentului au constituit ocazii importante pentru a revizui implementarea acestor priorităţi şi a priorităţilor mai generale din cadrul Planului de Acţiuni RM-UE.

Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova cuprinde un set bine definit de domenii prioritare prevăzute de Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Republica Moldova, precum şi o serie de domenii care nu erau menţionate în APC.

În cadrul acestor obiective prioritare, care de altfel au acelaşi grad de importanţă, în conformitate cu Planul de Acţiuni RM-UE, “o atenţie deosebită va fi acordată [40]” priorităţilor menţionate mai jos.

Uniunea Europeană şi Moldova s-au angajat să acorde atenţie deosebită tuturor priorităţilor Planului de Acţiuni, iar pină în luna martie 2006, să acorde o atenţie specială îndeosebi priorităţilor din acest document.

Comitetul de Cooperare UE-Moldova, preconizat pentru luna noiembrie 2005, şi Consiliul de Cooperare UE-Moldova prevăzut pentru luna martie 2006, conform documentului au constituit ocazii importante pentru a revizui implementarea acestor priorităţi şi a priorităţilor mai generale din cadrul Planului de Acţiuni RM-UE.

Priorităţile menţionate in Planul de Acţiuni al PEV cărora trebuie acordată o „atenţie deosebită”

  1. Conflictul transnistrean

Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „Eforturi susţinute vizînd soluţionarea conflictului transnistrean”. Concluziile GAERC din 14 iunie 2004: „Consiliul reafirmă angajamentul continuu al UE de a susţine soluţionarea conflictului, utilizind instrumentele puse la dispoziţie, şi într-o cooperare strînsă cu OSCE. Uniunea declară disponibilitatea sa de a considera căi privind consolidarea în continuare a implicării sale, şi aşteaptă ca mediatorii şi părţile la acest conflict să faciliteze aceasta.”

            În acest context:

– Republica Moldova încurajează implicarea cît mai activă a Uniunii Europene în reglementarea conflictului transnistrean şi facilitează realizarea iniţiativelor acesteia vizînd identificarea în termeni optimi a unei soluţii paşnice durabile.

– Republica Moldova trebuie să se implice împreună cu Reprezentantul Special al UE în toate aspectele conflictului transnistrean şi să informeze deplin UE despre activităţile şi iniţiativele realizate în acest sens (pe parcursul perioadei).

  1. Democraţia şi supremaţia legii

Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „continuarea consolidării stabilităţii şi eficienţei instituţiilor ce garantează democraţia şi supremaţia legii; asigurarea derulării democratice a alegerilor parlamentare (martie 2005) în Moldova în conformitate cu standardele europene”. Concluziile Consiliului GAERC din 14 iunie 2004 :

„UE doreşte ca Moldova să se transforme într-o ţară puternică şi stabilă cu legături apropiate cu Uniunea în baza valorilor comune de democraţie, supremaţia legii, drepturile omului inclusiv libertatea mass-mediei, precum şi în baza intereselor comune, precum este stabilit în Politica Europeană de Vecinătatea (PEV)”.

  1. Libertatea mass mediei

Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „asigurarea respectării drepturilor mass mediei şi libertăţii expresiei”

  1. Reforma administrativă şi reforma judiciară

Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: “continuarea consolidării capacităţii administrative şi judiciare” .

  1. Cooperarea cu Instituţiile Financiare Internaţionale, stabilitatea macroeconomică şi reducerea sărăciei

Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: “reluarea cooperării cu Instituţiile Financiare Internaţionale, implementarea acţiunilor privind dezvoltarea economică, consolidarea creşterii economice asigurate de dezvoltarea sectorului privat şi durabilitatea fiscală”.

  1. Imbunătăţirea climatului investiţional

Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: ameliorarea climatului investiţional prin reforme structurale adecvate în vederea asigurării condiţiilor nediscriminatorii, transparente şi previzibile pentru afaceri, inclusiv prin lupta cu corupţia [29, p. 128];

S-a înţeles că măsurile incluse la sub punctul 2 (consolidarea democraţiei şi statului de drept) şi 4 (Reforma administrativă şi reforma judecătorească) va ajuta la atingerea acestor obiective. Adiţional urmau a fi intreprinşi următorii paşi :

– UE să acorde Moldovei Chestionarul Cărţii Europene;

– UE să faciliteze întregul proces de implicare a Moldovei în cadrul Cartei; să invite Moldova la şedinţele Europene anuale şi la şedinţele regionale semestriale, să asiste şi să participe la organizarea întîlnirilor bilaterale în Moldova pentru consultări cu finanţatorii cheie;

– UE va începe procesul de pregătire a raportului şi va integra sarcinile şi bunele practice ale Moldovei în raportul European anual;

– UE va acorda suport pentru crearea Centrelor Europene de Informare şi Corespondenţă;

– Moldova efectua screeningul complet al legislaţiei naţionale în vederea identificării barierelor investiţionale cu scopul de a le exclude treptat;

– Moldova trebuia să facă paşi decisivi în reducerea reglementărilor excesive, în particular în vederea consolidării transparenţei şi previzibilităţii, şi de a reduce pe viitor povara licenţierii şi regimurilor de inspectare.

– Moldova iniţiază un dialog cu investitorii străini privind reglementările şi politicile industriale şi antreprenorial;

– Consolidarea cadrului regulatoriu prudenţial pentru pieţele financiare şi supraveghere în vederea ajustării la cel existent în UE;

– Realizarea unui studiu de către Moldova privind pirateria şi contrafacerea, asigurarea dialogului cu deţinătorii de drepturi;

– Sporirea resurselor alocate pentru consolidarea, în particular pentru autorităţile vamale şi pentru sistemul judiciar în vederea întreprinderii acţiunilor contra produselor contrafăcute/piratate în sectoarele cheie specifice;

– Crearea Agenţiei Naţionale de Protecţie a Concurenţei, asigurindu-i suficiente mijloace bugetare pentru îndeplinirea mandatului ce-i revine [23, p. 78].

  1. Managementul frontierei moldo-ucrainene (inclusiv pe sectorul Transnistrian)

Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni progresul spre un sistem eficient şi cuprinzător de management al frontierei pe toate sectoarele hotarului Moldovei inclusiv sectorul transnistrean,” concluziile GAERC din 14 iunie 2004 [48]: „Consiliul reafirmă importanţa problemelor extraordinare de management al frontierei la hotarul moldo-ucrainean, în particular pe sectorul transnistrean, adresate părţilor implicate. Consiliul solicită Moldova şi Ucraina să-şi consolideze cooperarea în acest domeniu. Uniunea Europeană este disponibilă să acorde asistenţa in acest proces.”

  1. Promovarea comerţului reciproc, inclusiv Preferinţele Comerciale Autonome

Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „acţionarea în vederea oferirii de către UE a Preferinţelor Comerciale Autonome prin asigurarea controlului efectiv al originii mărfurilor din Moldova [48]”

  1. Lupta împotriva crimei organizate

Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „intensificarea luptei împotriva crimei organizate, inclusiv traficul de fiinţe umane [48]”

  1. Managementul eficient al fluxului migraţiei

Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: « asigurarea eficienţei managementului fluxurilor migraţional, inclusiv iniţierea procesului vizind incheierea unui Acord de readmisie intre UE şi Moldova »[50].

Energetică

– Stabilirea măsurilor de apropiere treptată la principiile UE privind piaţa internă de electricitate şi de gaze.

     Transport

– Semnarea unui acord orizontal UE-Moldova în domeniul aviaţiei civile;

– Devenirea membrului cu drepturi depline ale Autorităţii Aeronautice Unite (JAA)

– Adoptarea şi implementarea Planului de Acţiuni în domeniul Securităţii Rutiere (inclusiv transportarea bunurilor periculoase şi bunăstarea drumurilor) pentru îmbunătăţirea securităţii rutiere.

Mediul înconjurător

– Pregătirea de către Moldova a unui inventar a situaţiei curente în domeniul planificării chestiunilor ce ţin de mediul înconjurător şi coordonarea dintre participanţii relevanţi

– Participarea Moldovei la întrunirile Grupului de Lucru Dunărea – Marea Negară privind implementarea concepţiei transfrontaliere de management al apelor şi în Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală în cadrul Iniţiativei UE privind managementul apelor.

– Moldova va raporta la subiectul implementării Protocolului de la Kyoto

– Moldova va pregăti primul proiect al Planului de Acţiuni privind convergenţa cu legislaţia UE în domeniul mediului.

Societatea informaţională

– Realizarea unor progrese semnificative spre stabilirea unui cadru în domeniul comunicaţiilor electronice în conformitate cu noul cadru regulatoriu al UE.

Facilitarea regimului de vize

– UE şi Moldova vor depune eforturi pentru iniţierea negocierilor privind facilitarea regimului de vize.

– Iniţierea procesului vizînd încheierea Acordului de readmisie între UE şi Moldova.

Aproximarea legislaţiei

– Moldova va iniţia procesul de aproximare a legislaţiei naţionale la acquis-ul comunitar în corespundere cu priorităţile de implementare a Planului de Acţiuni UE – Moldova;

– UE va întreprinde măsuri decisive pentru ca Moldova să beneficieze de Programul TAIEX şi Twinning şi va defini priorităţile de asistenţă [50];

Sănătate Publică

– Efectuarea schimbului de informaţii şi experienţă tehnică în vederea facilitării participării în Reţeaua Uniunii Europene destinată Prevenirii şi Controlului bolilor Infecţioase;

– Participarea în reţelele de supraveghere, în special cele de colectare a datelor şi informaţiilor privind SIDA, infecţiile sexual transmisibile, hepatita C şi B;

Cultura

– Ratificarea Convenţiei UNESCO privind salvgardarea patrimoniul imaterial;

Contacte interumane

– Elaborarea Codului de legi a învăţămîntului;

– Instituirea Serviciului de recunoaştere şi echivalare a actelor de studii

– Elaborarea Codului Audiovizualului etc.

Observăm că, deşi, într-o perspectivă mai îndelungată, RM trebuie să întreprindă măsuri în toate domeniile largi de acţiune ale PA, acţiunile prioritare vizează rezolvarea unui set de probleme-cheie existente la momentul semnării PA şi care trezesc cea mai mare îngrijorare din partea UE. Aceste probleme reprezintă deopotrivă obstacole importante pentru procesul de democratizare şi dezvoltare economică a RM existente la momentul actual, dar şi surse majore de insecuritate şi instabilitate atît pentru RM, cît şi pentru restul Europei. Se pare aşadar că în perspectiva apropiată aceste priorităţi vor constitui obiectul relaţiilor dintre UE şi RM, iar credibilitatea opţiunii europene a RM va depinde de voinţa şi coerenţa de care vor da dovadă autorităţile Republicii Moldova în soluţionarea acestor probleme prioritare [50].

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *