România nu consideră nici un stat ca potenţial inamic iar politica sa de securitate, se înscrie în politica de securitate a comunităţii euroatlantice şi se bazează pe promovarea măsurilor şi acţiunilor necesare contracarării unei game complexe de ameninţări, inclusiv a celor de natură nemilitară şi neconvenţională. Existenţa unor condiţii favorabile în mediul de securitate actual, oferă posibilitatea unei destinderi reale, în care dialogul, cooperarea, consultarea şi întrajutorarea devin elemente definitorii ale noilor relaţii internaţionale. În aceste condiţii, deşi ameninţările de natură militară la adresa securităţii statelor s-au redus substanţial, asistăm la o expoziţie fără precedent a ameninţărilor nemilitare.
Principalele riscuri şi ameninţări la adresa securităţii României şi a aliaţilor săi sunt reprezentate de terorism, crimă organizată şi proliferarea armelor de distrugere în masă, precum şi de existenţa unor regimuri nedemocratice sau instabile în unele state. Toate acestea necesită o abordare extinsă, coerentă şi cuprinzătoare, având în vedere că neidentificate, nemonitorizate şi necontracarate la timp, pe fondul existenţei unor vulnerabilităţi interdependente, pot genera situaţii de criză şi instabilitate şi pot avea efecte negative asupra stabilităţii şi prosperităţii la nivel naţional şi internaţional.
Strategia Militară a României ia în calcul principalele ameninţări şi provocări la adresa securităţii care pot afecta atât interesele naţionale cât şi pe cele ale aliaţilor şi partenerilor, astfel[1]:
- · Posibile evoluţii negative în plan subregional, în domeniul democratizării, al respectării drepturilor omului şi al dezvoltării economice, ce ar putea genera crize acute cu efecte destabilizatoare;
- · Proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor şi a materialelor nucleare, a armamentelor şi mijloacelor letale neconvenţionale;
- · Expansiunea reţelelor teroriste, a crimei organizate transnaţionale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi muniţii, materiale radioactive şi strategice;
- · Creşterea fluxurilor de emigranţi ilegali din ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare;
- · Acţiuni care pot afecta statul român şi promovarea valorilor democratice, prin incitarea la intoleranţă, separatism sau xenofobie;
- · Decalaje în asigurarea securităţii şi stabilităţii statelor din proximitatea României;
- · Diminuarea accesului statului român la unele resurse vitale pentru realizarea intereselor naţionale;
- · Acţiuni individuale sau colective de accesare ilegală a sistemelor informaţionale, de dezinformare şi manipulare a informaţiilor;
- · Producerea unor dezastre ecologice în regiune şi efectele negative ale unor procese naturale la nivel global.
- Acţiuni de incitare la extremism, intoleranţă, separatism sau xenofobie, care pot afecta statul român şi promovarea valorilor democratice[2];
- Decalajul între nivelurile de asigurare a securităţii şi gradul de stabilitate ale statelor din proximitatea României[3];
Noile provocări în mediul de securitate sunt riscurile asimetrice, nonclasice, ce pot consta în acţiuni armate şi non-armate deliberate, având ca obiectiv afectarea securităţii naţionale, prin provocarea de consecinţe directe ori indirecte asupra vieţii economico-sociale a ţării. Între riscurile de acest tip se pot enumera:
- terorismul structurat, inclusiv sub formele sale biologic şi informaţional;
- acţiuni ce afectează siguranţa sistemelor de transport, intern şi internaţional;
- acţiuni sub diferita forme, desfăşurate în scopul prejudicierii imaginii României în plan internaţional, cu efecte asupra credibilităţii şi seriozităţii în îndeplinirea angajamentelor asumate;
- agresiuni economico-financiare;
- provocarea deliberată de catastrofe ecologice.
Dintre cele de mai sus, terorismul internaţional se manifestă într-o formă acută şi fără precedent, prefigurând, în general, efecte multiple asupra securităţii statelor şi a stabilităţii internaţionale.
În contextul în care constatăm o creştere a gradului de complexitate a terorismului internaţional, este necesară coordonarea măsurilor interne de management al crizelor astfel încât să se asigure, operativ şi eficient, participarea ţării noastre la eforturile internaţionale de combatere a acestei ameninţări.
România îşi reafirmă disponibilitatea de a participa, alături de comunitatea internaţională, la lupta împotriva terorismului internaţional şi va dispune, în permanenţă, constituirea mijloacelor adecvate pentru combaterea acestuia.
În paralel cu prevenirea sau contracararea punctuală a intervenţiei acestor posibili factori de risc, România este preocupată să diminueze vulnerabilităţile interne care se manifestă în diferite domenii şi care, în anumite circumstanţe, pot avea un impact şi asupra securităţii naţionale.
Printre aceste tipuri de vulnerabilităţi se află[4]:
- persistenţa problemelor de natură economică, financiară şi socială, generate de prelungirea tranziţiei şi întârzierea reformelor structurale;
- accentuarea fenomenelor de corupţie şi de administrare deficitară a resurselor publice, care produc adâncirea inechităţilor sociale şi proliferarea economiei subterane;
- reacţiile ineficiente ale instituţiilor statului în faţa acutizări fenomenelor de criminalitate economică şi de perturbare a ordinii publice şi siguranţei cetăţeanului – fenomene care au efecte negative tot mai evidente, asupra coeziunii şi solidarităţii sociale, asupra calităţii vieţii cetăţenilor;
- menţinerea unor surse şi cauze de potenţiale conflicte sociale punctuale, de mai mare sau mai mică întindere, cu efecte asupra risipiri, diminuării sau întreruperii proceselor şi activităţilor economice
propriu-zise, ca şi asupra stării de linişte a populaţiei; - nerespectarea normelor de mediu în funcţionarea unor obiective industriale; posibilitatea producerii unor dezastre ecologice, catastrofe naturale şi procese de degradare a mediului;
- scăderea nivelului de încredere a cetăţenilor în instituţia statului, ca urmare a indolenţei şi birocraţiei din administraţie, ceea ce, de asemenea, duce la slăbirea coeziuni sociale şi civice;
- menţinerea unor disparităţi de dezvoltare între regiunile ţării;
- menţinerea la un nivel scăzut a infrastructurii informaţionale şi întârzieri în realizarea acestuia la standardele impuse de dinamica globalizării;
- deficienţe în protecţia informaţiilor clasificate,
- emigrarea specialiştilor din diferite domenii de vârf, fenomen ce afectează potenţialul de dezvoltare la societăţii româneşti.
[1] ***Strategia Militară a României, Proiect, 2004
[2] Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2001, p.19
[3] Ibidem, p.19
[4] Ibidem, p.20
