Geopolitica timpurilor moderne a fost marcată de două principii: suveranitatea statelor și menținerea păcii între ele. S-a presupus adesea că autodeterminarea națională este compatibilă cu aceste principii generale. Atunci când apar litigii, există mecanisme exercitate în timpul istoriei sistemului politic internațional pentru a asigura pacea prin intermediul unor acorduri cu caracter obligatoriu. Dar, privind înapoi în istorie vom vedea, de asemenea, că a fost adesea un conflict care conduce uneori la nedreptate. Principiul de echilibru al politicii puterii a intrat de multe ori în conflict cu cel de auto-determinare: menținerea păcii între marile puteri ar putea genera acordul de a avea colonii sau pentru a delimita sferele de influență. Scindarea lumii în colonii sau sfere de influență are o istorie lunga in spate. Exemple relevante provin din Antichitate, Evul Mediu și până la timpurile moderne. Era descoperirilor geografice a sporit competiția între state și a favorizat puterile din acea vreme. În cursa pentru a descoperi Lumea Noua, Portugalia și Spania au avut același interes comun: să cucerească și să controleze noi teritorii din America de Sud. Cele două țări au semnat un acord pentru a evita un conflict. În 1494 au semnat Tratatul de la Tordesillas, un mic oraș în vestul Spaniei, în provincia Valladolid, prin care o linie de demarcație a fost trasata în partea de vest a Insulelor Capului Verde separand America de Sud spaniola si portugheza. În 1790, Rusia și Prusia împărțeau Polonia, înainte un regat independent, între ele ca parte a mentinerii echilibrului de putere. La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 statele din Europa au convenit la crearea de colonii și sfere de influență în Africa și Asia.
Sferele de influență
