Soft power este abilitatea de a atrage și de a coopta, mai degrabă decât de a forța (puterea grea). Soft power este abilitatea de a modela preferințele altora prin atracție și atracție. O caracteristică definitorie a puterii moi este aceea că este non-coercitivă; moneda puterii moi este cultura, valorile politice și politicile externe. Recent, termenul a fost utilizat și în schimbarea și influențarea opiniei sociale și a opiniei publice prin canale relativ mai puțin transparente și prin lobby prin intermediul unor puternice organizații politice și nepolitice.
Metodologia Soft Power 30 este marcată de trei elemente inovatoare care o fac să fie cea mai clară imagine până acum a energiei moi globale până în prezent:
- Indicele conține o componentă digitală, dezvoltată în colaborare cu Facebook, care lucrează cu echipa de științe a datelor pentru a crea și colecta noi valori privind diplomația digitală a țării;[1]
- Indicele conține sondaj internațional din 25 de țări diferite care oferă acoperire pentru fiecare regiune importantă a lumii;
- Mai mult de 75 de valori sunt normalizate în date comparabile, calculând un singur scor pentru fiecare țară care permite o clasare globală a resurselor globale de putere moale.
- Digital Infrastructura digitală a țării și capacitățile acesteia în domeniul diplomației digitale.
- Cultura Acoperirea și atracția globală a rezultatelor culturale ale unei națiuni, atât pop cultura, cât și cultura înaltă.
- Întreprinderi Atractivitatea modelului economic al unei țări, a spiritului de afaceri și a capacității de inovare.
- Educație Nivelul capitalului uman într-o țară, contribuția la bursă și atractivitatea studenților internaționali.
- Angajare Valoarea rețelei diplomatice a unei țări și contribuția acesteia la angajarea și dezvoltarea globală.
- Guvernamentul Angajamentul față de libertate, drepturile omului, democrație și calitatea instituțiilor politice.
În 2012, Joseph Nye de la Universitatea Harvard a explicat că, cu o putere moale, „cea mai bună propagandă nu este propaganda”, explicând în continuare că în epoca informațională „credibilitatea este cea mai rară resursă.[2]
Ei bine, încă de prin anii ’80, academicianul Nye a conturat o teorie, despre aşa numita “putere catifelată”, “Soft Power”, pe anglo-saxonă. Desigur, era vorba despre “American Soft Power”, respectiv cea mai isteaţă alternativă pentru ca SUA să îşi poată păstra statutul de naţiune-pilot, exemplu de performanţă şi democraţie, fără a recurge în niciun fel la forţă. Practic, el a identificat şi clasificat ceea ce s-ar putea numi “capital de simpatie” de care beneficiază America. Într-o frază, nu tocmai bine tradusă, soft power ar fi cunatificabilă în funcţie de măsura în care o țară determină alte țări să își dorească să aibă ceea ce are ea, fără a folosi forța pentru aceasta.[3] Mă rog, nu e vorba despre exclusiv “ a avea”, ci mai ales de capacitatea unei ţări de a fi idolul altora, la nivel de masă. Un exemplu: muzica americană şi coca-cola e blestemată de mulahi, dar majoritatea tinerilor iranieni ascultă cu mare plăcere acea muzică şi se dau în vânt după celebra băutură răcoritoare maronie.
Evident, Nye pe primul loc a aşezat cultura, chiar dacă, de cele mai multe ori, e vorba despre pop-culture, cultura populară. Despre lucruri adevărate sau chiar ficţiuni care, legendare sau nu, fac pe alte plaiuri oamenii să viseze la un astfel de trai, la un astfel de viitor, la anumite libertăţi şi foloase, la câştiguri medicale sau personale etc. America are acest soft power, dacă stai 60 de secunde pe Lipscani o să vezi mulţi başcheţi Adidas, Puma şi Nike, urâte şepci cu cozoroc lat, altele tip baseball, tenişi Converse şi mai toţi puştii molfăie burger pe la vestite fast-food-uri sănătoase ca mătrăguna. Americanii sunt aici, chiar dacă n-au călcat pe insula Ellis vreodată. Acesta este American Soft Power. Aia e, ce-i al lor e al lor, dar….
Dar, de ce n-am discuta şi despre “Romanian Soft Power”? Ce-ar fi dacă un grup de ministere, să zicem de Externe, al Turismului, al Mediului şi al Investiţiilor, dacă va exista unul, şi, toate la un loc s-ar da peste cap ca să facă în aşa fel încât lumea, mai ales Europa să audă de cultura şi valorile noastre, de la mititei la Cioran şi de la oină la telemeaua de capră şi salamul de Sibiu? Cel puţin în zona noastră, eurobalcanică, am putea avea un soft power ci rădăcini istorice, de la traci, daci, până la alungarea comuniştilor din Budapesta cu Bela Kun cu tot.
Am fost o putere în zonă, şi această amintire ar trebui să ne dea puterea de a dezvolta un “soft power” foarte valoros, mai ales acum, când avem de partea noastră vectori importanţi precum Prinţul Charles şi mulţi alţi străini, mai mult sau mai puţin de vază, care admiră şi adoră România. Păi, hai să facem în aşa fel încât să lărgim acest lobby voluntar şi minunat.
Uite, Renault a făcut din Dacia un produs de succes în lume. Cine e Dacia, dacă nu România? Ia e românească, buciumul e al nost’, Râd unii de grătarul nostru cu ceafă de porc şi mititei? Să râdă, când îl vor avea în faţă se vor înfrupta ca pruncii de la sânul mamei. Exportăm sare? Foarte bine, dar să se ştie că e românească. Vinurile noastre sunt bune, păi hai să le scoatem pe piaţa fiţelor, la bătaie cu acriturile italiene pline de sulfiţi şi roşiile franţuzeşti care strepezesc şi vârful urechilor. Ei au whiskey şi coniac, dar rup horinca şi palinca dacă li se pune în pahare.
Toate astea şi multe altele, printre care istoria, literatura şi ortodoxia, este “Romanian Soft Power”. E puterea noastră. Şi credeţi-mă, cu puţin efort, jumătate din Occident va dori să trăiască precum românul nostru: vesel şi sănătos.[4]
Actuala reechilibrare globală trebuie interpretată ca o chemare urgentă la acțiune pentru liderii, diplomații și factorii de decizie externă. Fără îndoială, cei însărcinați cu modelarea politicii externe a națiunii trebuie să fie pregătiți pentru perioadele incerte care urmează. Pe măsură ce țările lucrează pentru a înțelege contextul în continuă schimbare și pentru a adapta strategiile în consecință, resursele de putere redusă la dispoziția guvernelor vor fi o parte esențială a instrumentelor de politică externă necesare în viitor. Țările cele mai apte să utilizeze puterea soft pentru a facilita o colaborare pozitivă vor fi mai bine plasate pentru a face față nesiguranței actuale și instabilității geopolitice și, în cele din urmă, vor schimba evenimentele globale. Aceasta conduce la întrebarea: cum poate fi implementată eficient puterea moale? Indicele combină atât date obiective în șase categorii (guvern, cultură, educație, implicare globală, întreprinderi și digital), cât și alegerile internaționale, oferind un cadru cuprinzător pentru analiza puterii moi.
[1] Dimitri K. Simes, ‘America’s Imperial Dilemma’, Foreign Affairs, vol. 82, no. 6,
November/December 2003.
[2] Soft Power: The Means to Success in World Politics – Joseph S. Nye, Jr.Chapter 4 – Wielding Soft Power https://www.belfercenter.org/sites/default/files/legacy/files/joe_nye_wielding_soft_power.pdf
[3] Janice Bially Mattern, „Why Soft Power Isn’t So Soft,” in Berenskoetter and Williams. Pag 112
[4] Josef Joffe, ‘Who’s Afraid of Mr. Big?’, The National Interest, no. 64, summer 2001, p. 45.
