Publicat în

Stratificarea internațională

Stratificarea internațională presupune că în relațiile internaționale se exercită raporturi pe verticală între diferite tipuri de puteri. Iudjent Luard susține că în istoria relațiilor internaționale întotdeauna au existat diferite tipuri de puteri și, deci, raporturile s-au realizat și pe verticală.

Astfel, în lumea antică au existat puteri suverane și puteri clientelare (statele satelit a Romei); în evul mediu, puteri suverane și puteri suzerane (suzeran – care are o supunere relativă, care beneficiază de unele autonomii); puteri independente și state vasale; în epoca modernă – puteri mari și puteri mici, iar în perioada contemporană: state independente și state – satelit.

Axiomatică a devenit, referitor la epoca contemporană, doctrina Brejnev formulată în 1968, care viza raporturile dintre URSS și celelalte state socialiste, ultimele fiind suverane numai parțial.

Cea mai relevantă tipologie a stratificării internaționale a fost propusă de către Morthon Caplan și presupune 5 tipuri de puteri:

  1. Supraputeri, sînt statele care formulează interese globale și sînt capabile să le realizeze. O supraputere nu poate suferi înfrîngere într-un război numai dacă nu participă și alte supraputeri.
  2. Marea putere, sînt statele care își formulează interese globale însă potențialul lor nu le permite decît să realizeze fie interese la nivel regional, fie într-un anumit domeniu.
  • Puteri mijlocii, sunt statele care domină în subregiuni, adică în imediata lor vecinătate.
  1. Puterile mici sînt statele care, în principiu, pot să-și asigure suveranitatea și independenț
  2. Microstatele sînt acele entități ale căror populație, conform unor clasificări nu depășește 1 milion de locuitori, conform altor – 2 milioane de locuitori.

O altă tipologie a stratificării internaționale este promovată de către Banca Mondială pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BMRD), aceasta deosebind 3 tipuri de state, în dependență de volumul PIB pe cap de locuitor:

  1. State subdezvoltate, unde PIP pe cap de locuitor nu depășește 580 dolari SUA;
  2. State cu o dezvoltare industrială moderată, cuprinde segmentul 580-6000 dolari SUA;
  • State industrial dezvoltate, presupun PIB pe cap de locuitor mai mult de 6000 dolari SUA.

Actualmente, pe I loc la capitolul PIB pe cap de locuitor se află Norvegia – 49000 dolari americani.

Prin urmare, relațiile internaționale au presupus întotdeauna dominație și dependență dat fiind că potențialul actorilor statali se dovedește a fi deosebit în mai multe planuri.

Astfel Hans Monrgenthau consideră că potențialul unui stat în totalitate cuprinde următorii factori:

-bogățiile naturale disponibile;

-nivelul dezvoltării industriale;

-numărul populației;

-așezarea geografică;

-potențialul militar;

Nivelul de dezvoltare culturală a oamenilor.

Conform lui Raimond Aron, potențialul uni stat și a unei societăți cuprinde:

  1. Nivelul dezvoltării industriale;
  2. Nivelul de dezvoltare a științei;
  3. Capacitatea și rapiditatea transformării civililor în militari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *