Administraţia de stat este formată dintr-un sistem de organe, unele centrale a căror competenţă acţionează pe întreg teritoriul statului în mod unitar, iar altele locale care-şi exercită atribuţiile pe anumite zone, strâns integrate cu interesele generale ale colectivităţii naţionale. De aici se impune precizarea că organele centrale supreme sunt acelea care stabilesc direcţiile de acţiune ale celor locale şi limitele autonomiei lor administrative.
Unităţile teritorial-administrative pot fi delimitate în funcţie de criteriile geografice, economice, politice sau istorice.
În unele ţări subdiviziunile poartă numiri de state federate (India, Austria), provincii (Belgia, Olanda), districte (Norvegia), regiuni (Danemarca, Grecia, Italia, Spania), cantoane (Elveţia), departamente (Franţa, Algeria), state (S.U.A.), republici unionale (C.S.I.), comitate (Anglia), republici (R.F. Iugoslavia), judeţe (România).
Nu există stat care să nu aibă o capitală. Altele au însă câte două. Amsterdam de exemplu este capitala oficială a Olandei iar Haga cea politică, unde se află reşedinţa regală şi a guvernului. În Bolivia, La Paz este capitala administrativă, iar Sucre cea constituţională.
În Libia, oraşul Benghazi este capitala rezidenţială, iar Tarabulus (Tripoli) este capitala administrativă. În Republica Africa de Sud, Pretoria este capitala administrativă unde se află reşedinţa guvernului, Cape Town, capitala legislativă (reşedinţa parlamentului), iar Bloemfontein (statul Orange) este capitala juridică (sediul Curţii Supreme). Bhutanul îşi schimbă capitala în raport cu ritmul sezonal. Vara capitala acestei ţări este Thimbu, iar iarna, Punakha. Tot astfel în Namibia, vara, reşedinţa de la Windhoek, oraş situat în zona deşertică interioară, se transferă pe litoral la Swakopmund.
Capitala Republicii Filipine, oraşul Quezon City, se află într-o suburbie a marelui oraş Manila din Insula Luzon. În timpul verii aceasta se mută la Baguio într-o regiune mai înaltă şi răcoroasă.
În unele ţări mai multe oraşe importante joacă rolul unor capitale regionale, distingându-se fiecare prin anumite funcţii. Marocul are nu mai puţin de 5 capitale: Fés (capitala culturală), Marrakech (turistică), Meknes (industrială), Rabat-Sale (politico-administrativă) şi Ed-Dar el-Beida (Casablanca – capitaIa comercială). Tot astfel capitala administrativă a Pakistanului este Islamabad, dar reşedinţa preşedintelui şi a primului ministru este la Rawalpindi. Portul Karachi este capitala economică şi comercială, iar Lahore capitala culturală şi religioasă. În Italia, Roma are rolul capitalei administrative, Torino capitala industrială şi Milano capitala comercială.
Capitalele statelor se deosebesc, cum e şi firesc, mult între ele, mai întâi după numărul locuitorilor. Unele sunt oraşe milionare (Tokyo, Paris, Londra, Moscova, Ciudad de Mexico, Buenos Aires, Beijing, Bucureşti), iar altele au numai câteva mii de locuitori.
În general, este de remarcat că, cu foarte puţine excepţii, oraşele capitale sunt alese dintre centrele cele mai mari, cu o activitate economică intensă.
După aşezarea geografică între graniţele ţărilor respective, unele sunt capitale centrale, care ocupă centrul ţării (Madrid, Bagdad, Ankara, Berna), altele sunt excentrice (Washington, Bucureşti, Moscova) sau periferice (Beijing, Stockholm).
Cunoscînd importanţa deosebită a acestor orase în unele ţări, ele deţin teritorii aparte sub forma unor districte federale (Washington). De menţionat e faptul că oraşul Washington cu districtul său federal Columbia este guvernat de o comisie specială compusă din membrii Congresului. Alte capitale au teritorii federale (Canberra, capitala Australiei), sau proclamate oraşe autonome (Beijing, Praga) etc.
Tot în raport cu aşezarea geografică, unele capitale sunt situate diferit în raport cu clima sau cu altitudinea. Oraşul Reykiavik, capitala Islandei, se află aşezat în apropierea cercului polar nordic, Quito capitala Ecuadorului, chiar pe Ecuator, Havana (Cuba), pe Tropicul nordic, Asuncion (Paraguay), aproape de Tropicul sudic, La Paz (Bolivia), se află la 3.630 m altitudine, fiind cea mai înaltă dintre capitalele de stat ale Iumii, Quito (2.850 m), Addis Abeba (2.550 m) alături de multe altele care sunt aşezate la nivelul mării, fiind şi active porturi maritime (Tokyo, Oslo, Helsinki). Când capitala, mai aproape de litoral, nu are acces direct Ia mare, acesta i se deschide printr-un port apropiat, cum este Pireu (Piraiefs) pentru Atena sau Nampho pentru capitala R.P.D. Coreene, Phenian.
Se mai disting după unii autori şi aşa-numitele capitale naturale, care ar putea primi mai curând numele de capitale geografice. Ele s-au impus în această calitate de multă vreme ca urmare a unui complex de cauze geografice, economice, politice sau sociale. Parisul a devenit capitală de la sfârşitul secolului al X-lea, Londra în secolul al XI-lea, Moscova în secolul al XII-Iea. Cât priveşte Roma sau Atena, ele au rămas cu această funcţie încă din antichitate. Constantinopolul (Istanbulul) şi-a păstrat vreme îndelungată rolul de capitală în decursul secolelor, atât timp cât Imperiul otoman ocupa şi o mare parte din Peninsula Balcanică, situaţie în care oraşul deţinea o poziţie centrală în cadrul acestui imperiu şi pentru controlul Bosforului. Odată cu năruirea sa în 1918, oraşul Istanbul devenise o capitală periferică, astfel că după primul război mondial, pe vremea lui Kemal Atatürk, ea s-a mutat la Ankara.
În opoziţie cu primele, există aşa-numitele capitale artificiale (mai corect capitale nou create), impuse fie din voinţa unui suveran, fie a guvernului unei ţări din nevoia de a se stabili o nouă capitală cu funcţie administrativă şi rezidenţială în locuri favorabile, cu poziţie centrală, spre a putea răspunde mai bine intereselor naţionale. Dintre acestea amintim capitala Australiei – Canberra, creată încă din 1927, Brasilia, noua capitală a Braziliei, fondată în 1960, Islamabad, noua capitală a Pakistanului, în construcţie încă din 1961. Vor fi mutate în următorii ani şi capitala Tanzaniei la Dodoma, a Guineei-Bissau la Madina do Boe şi a Nigeriei la Abuja. Din 1975 capitala Republicii Malawi s-a mutat de la Zomba la Lilongwe, acesta din urmă ocupînd o poziţie geografică mai avantajoasă, în centrul ţării, la răspântia principalelor căi de comunicaţie. Republica Islamică a Comorelor a avut iniţial capitala la Dzaudzi, în Insula Mayotte, de unde a fost mutată în 1962 la Moroni, în Insula Grande Comore.
