Teoriile moderniste includ totalitatea concepțiilor, elaborate în prima jumătate a anilor 60 și care vizau, pe de o parte critica realismului politic, iar pe de altă parte – fundamentarea unei metodologii noi de cercetare a relațiilor internaționale.
Principala concepție modernistă este behaviorismul, axat pe cercetarea comportamentului statelor prin metodele experimentale.
Moderniștii critică realismul politic pentru că acesta se bazează pe speculații provenite din rațiune și nu urmărește activitatea cotidiană a actorilor internaționali.
Unul dintre promotorii modernismului a fost Morthon Kaplan, care a elaborat o teorie a sistemelor internaționale atribuind rolul determinant structurii. El a propus 6 tipuri de sisteme internaționale dintre care, 2 existente în realitate și 4 virtuale, ultimele provenind din aplicarea metodei modelării relațiilor internaționale.
Sistemele existente în realitate sînt:
-multipolar, care funcționează în baza principiului balanței de forțe
-sistemul bipolar flexibil, care funcționează în baza alternării conflictelor și cooperării între 2 supraputeri.
Sistemele virtuale provenite din modelare, se dovedesc a fi:
-sistem universal, în cadrul căruia, activitatea actorilor internaționali este centrată în jurul unei organizații internaționale globale, care exercită rolul de Guvernare Globală;
-sistemul cu veto unic, nu este altceva decît o structură de tip imperial, în cadrul căruia, supraputerea blochează celelalte puteri.
-sistemul ierarhic, care presupune o ierarhie de puteri, care se blochează reciproc
-sistemul bipolar rigid, în cadrul căruia supraputerile se află în contextul unui conflict perpetuum.
David Singer a cercetat cantitativ războaiele care s-au produs din 1815 pînă în 1959, concluziile lui fiind următoarele:
1.marile puteri, care se află în vecinătate cu state războinice, deseori riscă să fie antrenate în conflicte militare
2.statele care se confruntă cu grave crize interne, deseori apelează la războaie pentru a distrage atenția de la problemele interne.
3.majoritatea absolută a războaielor au început fie primăvara, fie toamna (factorul psihologic, devin mai agresivi)
Richard Rosecrance a investigat sistemul internațional de la revoluția franceză pînă la criza mondială din 1973 și a identificat 9 perioade în evoluția sistemului, dintre care: 5 de stabilitate și 4 de instabilitate.
În același context al modernismului se include teoria jocurilor elaborată de Oskar Morghenstein, care este aplicată mai ales în cercetarea conflictelor internaționale. El definește, prin modelare, 2 tipuri de conflicte:
-cu suma 0, care presupune cît o parte beligerantă cîștigă – cealaltă pierde.
-conflict nu cu suma 0, în sensul că ambele părți pot cîștiga ceva.
Așadar, teoriile moderniste se axează pe metodologia de investigație a relațiilor internaționale subliniind necesitatea aplicării metodelor cantitativiste și experimentale.
În acest sens, modernismul reprezintă prin esență, un demers științific, fapt pentru care mai este numit „teorie științifică în cercetarea relațiilor internaționale„.
