Exista 18 teatre de confict in toata lume. Zonele fierbinti sunt marcate pe harta lumii de mai jos, iar unele crize sunt descrise pe scurt.
IRAQ
Urmare a razboiului din Glof din 1991 si 2003, in care peste 140.000 de soldati irakieni au murit in ciocnirile cu fortele aliate, fortele de securitate irakiene si cele de cualitie continua sa fie atacate cu regularitate si astazi. Razboil de gherila dus de insurgentii irakieni se indreapta spre un razboi civil generalizat care va avea ca rezultat probabi scindarea statului Iraq pe criterii etnice.
Iraqul reprezinta in momentul de fata cel mai fierbinte loc din lume. De la inlaturarea regimului dictatorial in 2003 au avut loc peste 3500 atacuri revendicate de peste 30 de grupări care au cauzat peste 25000 de victime, dintre care 10000 de morti.
S-a crezut ca organiarea de alegeri si instaurarea guvernului ales ar insemna un sfarsit al violentelor, insa rar sunt zile cand nu explodeaza bombe si nu mor oameni in aceasta tara. Se pare ca situatia se indreapta spre un esec al politicii internationale.
PALESTINA – ISRAEL
De mai bine de jumatate de veac aceasta regiune a devenit unul dintre cele mai fierbinti puncte de incercare ale relatiilor lumii occidentale cu lumea musulmana.
Aceasta zona este macinata de conflicte militare dintre Israel si tarile arabe, conflict inceput cu razboiul de independenta al statului Israel (1948-1949) imediat dupa retragerea britanica, continuat cu reizbucnirea divergentelor in 1956 urmata de Razboiul de Sase Zile din 1967 si cu atacarea Israelului in 1973. In aceasta zona a fost aproape tot timpul nevoie de interventia ONU pentru dezamorsarea situatiei si pentru incercarea evitarii catastrofelor umanitare.
In urma acestor conflicte, multi palestinieni au parasit Israelul si si au fost instalati in tabere de refugiati din preajma granitelor Israelului; statutul acestor refugiati a devenit o problema spinoasa in cadrul relatiilor israeliano-arabe..
In 1978 fortele de guerilla pelestiniene (in majoritate militanti al-Fatah condusi de Yasser Arafat), avand baze in sudul Libanului, au lansat un atac asupra Israelului; trecand la contraofensiva, fortele armate israeliene au patruns in sudul Libanului pentru a ocupa un teritoriu de aproximativ 10 km in profunzime, spre a proteja granita nordica a Israelului. Conflictul a durat pana in 1985 cand fortele armate israeliene au fost retrase din Liban.
In 1987-1993 a avut loc prima Intifada. A inceput ca o rabufnire de violenta in teritoriile ocupate.
Majoritatea participantilor erau tineri. Conducerea OEP din Tunisia a preluat imediat directia acestei miscari populare. Intifada a determinat in primul rand cresterea influentei politice a gruparilor islamice extremiste precum Hamas si Jihadul Islamic; exista zeci de astfel de grupari care s-au polarizat in militii pro- si contra OEP,
condusa de Y. Arafat. Prima Intifada s-a incheiat in 1993, odata cum semnarea Acordurilor de la Oslo intre reprezentantii Israelului si cei ai OEP.
In 2000 a inceput a ll-a Intifada (denumita si „al-Aqsa Intifada”). S-a declansat ca urmare a gestului cu implicatii simbolice al lui Ariel Sharon care a vizitat templul al-Haram as Sharif din Ierusalim, care are numeroase semnificatii de ordin religios atat pentru arabi cat si pentru evrei; demnitarul
israelian a declarat atunci ca respectivul israeHtnwnofHăna.sMâfcn^oos. sit reprezinta teritoriu israelian pentru eternitate. In vechiul Ierusalim au izbucnit revolte ale palestinienilor; armata israeliana a intervenit, rezultand victime in randul palestinienilor.
Acest conflict pare sa nu aiba sfarsit si tot mai multi civili cad victime ale acestor confruntari. Din pacate, multe din intiativele palestiniene au caracter terorist. Actiuni precum declansarea de bombe in autobuze, in piete si in scoli nu pot fi catalogate decat la actiuni teroriste.
Conflictul israelo-palestinian este in mare parte responsabil pentru aparitia terorismului modern. Israelul este o tara care lupta cu terorismul de cateva decade bune si fara prea mult succes (desi serviciile secrete israeliene impiedica majoritatea atentatelor, Israelul nu a facut nimic pentru a inlatura cauzele care ii determina pe unii palestinieni sa foloseasca terorismul, astfel incat numarul celor ce sunt dispusi sa se alature gruparilor teroriste creste pe zi ce trece).
In perioada 2001-2005 au avut loc peste 2000 de evenimente cu caracter terorist, cauzând peste 6000 de victime. Conflictul este in continuare deschis iar prin ajungerea la putere in teritoriile palestiniene a gruparii HAMAS pot aparea multe consecinte greu de prevazut.
AFGANISTAN
In 1973 guvernul lui Zahir Shah a fost rasturnat intro lovitura de stat militara condusa de Daoud Khan si PDPA (Partidul Comunist Afgan). Khan a abolit monarhiia, s-a declarat presedinte si Republica Afganistan a fost stabilita.
In 1978, cand Khan a inlaturat oponentii suspecti din guvernul sau, s-a ajuns la o lovitura de stat comunista, sangeroasa in care Khan este ucis. Taraki este numit
Presedinte si semneaza un tratat de prietenie cu Uniunea Sovietica. Miscarea guerilelor afgane (mujahedinii) este formata in 1979. Urmeaza crime de masa, Taraki este ucis si Hafizullah Amim preia Presedentia, insa este si el ucis si inlocuit cu Barak Karmal. Uniunea Sovietica invadeaza in decembrie 1979. In 1986 Karmal este inlocuit de Dr. Najibullah, care propune o incetare a focului cu Uniunea Sovietica insa mujahedinii refuza. Mujahedinii castiga victorii mari si determina pe sovietici sa se retraga in 1989 insa continua sa se lupte impotriva regimului lui Najibullah.
In mai 1989, guerilele afgane il aleg pe Sibhhatullah Mojadidi cap al guvernului lor in exil. In 1992 cuceresc Kabulul si formeaza un stat islamic (cu Burhannudin Rabbani ca presedinte). In 1994 se formeaza militiile Talibane si avanseaza rapid impotriva guvernului islamic. In acelasi timp, Gulbuddin Hekmatyar, capul Hesbi-Islami si Dostum continua sa se infrunte cu guvernul lui Rabanni. Kabul este redus la ruine. Talibanii castiga masiv in 1995. In iunie 1996 Hekmatyar semneaza pactul de pace cu Rabbani si se intoarce la Kabul in calitate de prim ministru. Pana in 1998 talibanii avanseaza dramatic spre nord, intarindu-si pozitia de cel mai puternic grup din tara. Din 2001 exista forte de cualitie care actioneaza in acest stat pentru inlaturarea completa a talibanilor de la conducerea tarii, pentru nimicirea retelelor teroriste care se antreneaza in Afganistan, pentru distrugerea retelei Al-Queda si pentru instaurarea la conducere a noului guvern desemnat dupa alegerile din 2004. Ulterior fortele de cualitie au fost inlocuite cu forte NATO care, pentru prima data, executa misiuni de lupta si de mentinere a pacii in afara granitelor aliantei. In Afganistan, in perioada 2001-2005 s-au produs 571 incidente teroriste care a provocat moartea a 748 persoane si ranirea a peste 1100. Gruparile teroriste responsabile sunt: Hizb-I Islami Gulbuddin (HIG), Jaish-ul-Muslimin, Jund al-Sham, Mujahideen Message, Saif-ul-Muslimeen, Taliban, al-Gama’a al-Islamiyya (GAI), al-Qaeda, al-Zulfikar.
Republicile din Asia Centrala au o lunga istorie de conflicte. Luptele izbucneau cu regularitate intre lorzii razboiului si grupurile religioase care solicitau stabilirea unor state islamce in afara Federatiei Ruse. Rusia incearca sa mentina federatia deoarece Caucazii sunt o ruta vitala de aprovizionare cu bogatiile de titei din Marea Caspica si Marea Neagra. Odata cu destramarea Uniunii Sovietice, diverse grupuri s-au luptat pentru a prelua controlul in republici. Conflictele dintr-o republica se revarsau in alta si dadeau una pe alta vina pentru atacuri. Cecenia, inca o parte a Rusiei, a fost zvarlita intr-un razboi aproape total intre 1994-96, si dupa o campanie dezastruasa, Rusia a fost fortata sa-si reevalueze implicarea in zona.
In august 1999, Rusia a incercat sa-si intareasca securitatea in regiunea Caucaz cand rebelii din Dagestan – o mica republica unde se vorbesc mai mult de 100 de limbi –
au inceput atacul in sprijinul grupurilor musulmanilor ceceni care cereau independenta de Rusia. In septembrie 1999 Rusia a lansat o invazie terestra in zona pentru a alunga rebelii in afara drumurilor comerciale din Asia Centrala. In ianuarie 2000, Rusia era inca odata implicata intr-un conflict pe scara larga in Cecenia. Problema Caucazilor este complicata de existenta a mai mult de 50 de grupuri etnice diferite, fiecare insistand sa-si proclame convingerile religioase in zona. Situatia este un pericol serios pentru tarile vecine Kazahstan, Georgia si Rusia insasi.
Rusia s-a confruntat in acest inceput de secol cu peste 250 de incidente teroriste care au facut 904 morti si peste 2600 raniti. Cele mai tragice evenimente au fost cele de la teatrul moscovit de la 23 octombrie 2002 cand rebelii ceceni au luat ostateci 800 de persoane iar finalizarea conflictului a lasat 162 de morti si peste 600 de raniti, si cel de la scoala din Osetia din 01.09.2004 cand au fost intre 1000 si 1500 oameni, majoritatea copii, luati ostateci si s-a finalizat cu un numar mare de morti: 331 si peste 700 de raniti.
INDIA SI PAKISTAN
Kashmir, la origini un stat
independent, este format din multe regiuni insa e numit „Jammu & Kashmir”, ca cele doua cel mai populate regiuni din stat, alte regiuni fiind Ladakh, Gilgit, Baltistan si Skardu. Pakistan a capturat multe din aceste regiuni in 1947 (unele luate de China) fortand Kashmirul sa se alature Indiei ca stat. Cea mai mare parte din statul original Jammu & Kashmir a ramas la India.
Separatistii musulmani din partea indiana au declarat razboi sfant impotriva majoritatii Hindu din India, si au pornit atacurile in 1989, in principal din partea pakistaneza a Kashmirului. Conflictul continua, Pakistanul zdrobind si el in forta rebelii din zona acestuia.
In perioada 2001-2005 in aceasta zona au fost circa 1800 atentate cu caracter terorist care au cauzat peste 9000 de victime din care circa 2800 morti. In aceasta zona actioneaza peste 70 de grupuri teroriste
COLUMBIA
In acest inceput de secol, in Columbia au fost atribuite terorismului peste 880 de incidente. Victimile acestora au insemnat 949 de morti si peste 1800 raniti. Gruparile teroriste care au activat si activeaza in Columbia sunt: April 19 Movement, Guevarista Revolutionary Army (ERG), Jaime Bateman Cayon Group (JBC), Latin American Patriotic Army (EPLA), National Liberation Army (Colombia), Pedro Leon Arboleda Movement, People’s Liberation Forces (Colombia), Popular Liberation Army, Revolutionary Armed Forces of Colombia, Self-Defense Groups of Cordoba and Uraba (ACCU), Simon Bolivar Guerilla Coordinating Board (CGSB), The Extraditables, United Self-Defense Forces of Colombia (AUC).
ANGOLA
De cand Angola si-a castigat independenta de la Potugalia in 1075, conflictele armate au izbucnit intre guvernul MPLA de la conducere si rebelii UNITA ai lui Joseph Savimbi, lasand aproape 1 milion de oameni transfgi dintr-o poplatie de 10 milioane si mii de morti. Guvernul angolez are 100000 soldati, cea mai numerosa armata din Africa. UNITA are trupe numarand 70000 de oameni, luptatori bine antrenati si experimentaţi in luptele de jungla. Susţinuţi de Zambia si Uganda, UNITA a ocupat o treime din bogatiile minerale si de titei ale tarii. Este de la sine inteles ca plata asistentei militare si furnizorilor se face in diamante.
In ultima perioada, incidentele teriste au culminat cu atacul cu bomba asupra unui tren de la 11.08.2001 si uciderea celor care incercau sa scape. Acest incident s-a soldat cu 252 de morti si 165 de raniti.
