1 Raporturile de drept constituțional
Raportul de drept constituțional reprezintă o categorie a raporturilor sociale reglementate de normele de drept constituțional care se nasc, se desfășoară și se sting în domeniul relațiilor sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menținerii și exercitării puterii de stat, drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale omului și cetățeanului, modul de organizare și funcționare a instituțiilor politice și bazele instituțiilor administrative și jurisdicționale.
La apariția unui raport de drept constituțional este nevoie de cel puțin două părți. Privit din punctul de vedere al structurii sale, raportul de drept constituțional este alcătuit din:
- subiectele raportului de drept constituțional: părțile între care se încheie raportul juridic, titulari de drepturi și obligații. Subiecte ale raportului de drept constituțional sunt, pe de o parte, oamenii luați individual sau grupați în colective, iar pe cealaltă parte este întotdeauna o autoritate publică;
- conținutul raportului de drept constituțional: drepturile și obligațiile părților, între care există o corelație, ele condiționându-se reciproc, încât fiecărui drept îi corespunde o obligație și invers;
- obiectul raportutui de drept constitutional: comportamentul social al subiecților de drept constituțional, acțiunile sau inacțiunile lor în timpul normei de drept constituțional.
2. Normele de drept constituțional
Normele dreptului constituțional sunt normele care reglementează conduita oamenilor în relațiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menținerii si exercitării puterii de stat.
Aceste norme sunt cuprinse atât în Constituție, cât și în alte acte normative care sunt izvoare ale dreptului constituțional.
Normele de drept constituțional se clasifică în norme de aplicație mijlocita și norme de aplicație directă.
Norme de aplicație mijlocită (indirectă): norme care dau reglementări de principiu. Pentru a fi puse în aplicare în cazuri concrete sunt urmate de reglementări suplimentare prin alte ramuri de drept.
Norme de aplicație nemijlocită (directă): normele care reglementează direct relațiile sociale și nu au nevoie de a fi precizate printr-o lege organică sau ordinară.