Unui din reprezentanţii de vază al teoriei controlului social este Travis Hirschi, care a argumentat că nu trebuie să se caute prea multe explicaţii pentru a ajunge la motivele care duc la criminalitate, deoarece „noi toţi avem un instinct animalic şi de aceea suntem în măsură egală să comitem crime".[1]
Autorul a propus o teorie a controlului, conform căreia indivizii sunt strîns legaţi de micromediul lor social, de grupurile sociale (familie, şcoală, cerc de prieteni etc.). În lucrarea sa - „Cauzele delincvenţei" - T.Hirschi susţine că există patru elemente importante ale legăturii sociale:
- ataşamentul sau afecţiunea pentru semenii săi;
- angajamentul care asigură încrederea pe care individul o are în societatea în care trăieşte, dar şi riscul pe care şi-l asumă dacă se angajează într-un comportament criminal;
- implicarea în activităţile stabilite convenţional în societate, adică în rezolvarea unor probleme cotidiene legale (observând că „mâinile fără ocupaţie sunt magazinul diavolului");
- credinţa în valorile general-umane, morale, sociale etc.[2]
Pentru a verifica aceste ipoteze, Hirschi a efectuat un test pe 4.000 de tineri, folosind în chestionar întrebări referitoare la familie, şcoală, cerc de prieteni, comportamente delictuoase etc. Concluzia finală a fost că, nu există nici o legătură între actele delincvente înregistrate oficial şi clasa socială din care fac parte făptuitorii. Totuşi, Hirschi a acceptat că pot fi cazuri în care unii tineri provenind din familii foarte sărace să fie mai predispuşi la comiterea crimelor.
În sfârşit, o ultimă sesizare interesantă este aceea că indiferent de clasa socială sau rasă şi indiferent de antecedentele penale ale prietenilor lor, băeţii care erau mai ataşaţi de părinţii lor erau mai puţin înclinaţi spre delincvenţă decât cei care erau mai puţin ataşaţi. Drept că Hirschi remarcă faptul că: „Ceva este greşit în teoria mea. Se pare că problema este definiţia delincvenţei pe care am folosit-o şi care face ipoteza implicării virtuale tautologică". [3]
[1] Hirschi Travis, Causes of Delinquency, University of California, Berkley, 1969, p.31, citat de Amza Tudor, Criminologie teoretică. Teorii reprezentative şi politică criminologică, Ed.Lumina-Lex, Bucureşti, 2000, p.323.
[2] Amza Tudor, op.cit., p.324.
[3] Amza Tudor, op.cit., p.325-327.