În anii 1930-1960 au apărut primele cazuri în are instanţele engleze au admis că neglijenţa unor anumite categorii de prestatori de servicii (experţi financiari, evaluatori, medici, avocaţi) poate crea prejudicii.
Contractul de asigurare de răspundere profesională este contractul prin care, asigurătorul se obligă, în schimbul plăţii primei, să indemnizeze cealaltă parte (asiguratul) pentru dauna suferită în urma unei cereri de despăgubire formulată în legătură cu un serviciu prestat de asigurat în perioada de valabiltate a contractului de asigurare.
Obiectul contractului de asigurare de răspundere profesională îl constituie asumarea de către asigurător a riscului indemnizării asiguratului pentru dauna pe care ar suporta-o acesta în urma constatării veridicităţii cererii de despăgubire.
Condiţia esenţială pentru acordarea indemnizaţiei este existenţa cererii de despăgubire formulată de beneficiarul serviciului prestat de asigurat, neavând relevanţă dacă există un litigiu cu acest obiect.
Riscurile asigurate sunt pierderile materiale suferite de asigurat ca urmare a neglijenţei sale şi a cererii de despăgubire. Neglijenţa profesională presupune o omisiune gravă în exercitarea profesiei sau chiar erori de apreciere a unei situaţii de fapt.
Riscurile excluse sunt în principal plângerea calomnioasă la adresa asiguratului şi pretenţiile de despăgubire provocate sau agravate intenţionat de asigurat.
Suma asigurată se stabileşte pentru toată perioada de derulare a contractului şi nu pe fiecare cerere de despăgubire. Astfel, asigurătorul nu va fi obilgat să acopere prejudicii decât în limita sumei asigurate (oricât de multe ar fi cererile de despăgubire).
Pe lângă obligaţiile rezultate în mod clasic din contractul de asigurare, asiguratului îi mai revin încă două obligaţii: să anunţe asiguratul de cererea de de despăgubire şi să se apere în proces atunci când nu e vinovat. Corespunzător, aigurătorului îi revine obligaţia, dacă apreciază cererea neîntemeiată, de a sprijini asiguratul în apărarea nevinovăţiei.
6.2.3. Asigurarea de răspundere civilă profesională a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi
Experţii contabili şi contabilii autorizaţi sunt obligaţi să garanteze calitatea serviciilor prestate printr-o poliţă de asigurare de răspundere profesională (art.12 O.G. nr. 65/1994).
Contabilii şi evaluatorii pot să acopere prin aceasta următoarele situaţii de culpă: evidenţă contabilă neglijentă, evaluări contabile greşite, bilanţuri contabile eronate.
Asigurătorul poate plăti imediat sau în urma unei hotărâri judecătoreşti prin care contabilul este obligat să acopere prejudiciul. Este exclusă despăgubirea atunci când expertul contabil a acţionat intenţionat, în vederea evitării plăţii impozitelor (contabilitate dublă, neînregistrarea intrărilor,etc...).
6.2.4. Asigurarea de răspundere civilă profesională a notarilor
Potrivit Legii nr.36 /1995 notarii publici trebuie să se asigure pentru răspundere profesională la o societate de asigurare constituită în acest scop. Riscurile acoperite sunt aceleaşi: prejudicii cauzate de erori în exercitarea profesiei, excepţie făcând şi în acest caz situaţia juridică creată intenţionat.
6.2.5. Asigurarea de răspundere civilă profesională a avocaţilor
Potrivit art. 106 din Statutului profesiei de avocat ( publicat în M.Of. nr. 284 din 31 mai 2001), avocatul este obligat să se asigure pentru răspundere profesională după cum urmează : avocatul stagiar, pentru un risc asigurat în valoare de minim 3000 de euro anual, iar avocatul definitiv pentru un risc asigurat în valoare de minim 6000 de euro anual. Asigurarea va fi obligatoriu reînnoită anual, poliţa depunându-se la secretariatul baroului până la data de 28 decembrie a fiecărui an. Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage neînscrierea în tabloul annual al avocaţilor.
6.2.6. Asigurarea de răspundere civilă profesională a a personalului medical
Prin această asigurare sunt acoperite prejudiciile materiale şi morale cauzate pacienţilor din culpa medicului. Existenţa acesteia se constată de Colegiul medicilor.
În caz de reclamaţie pot apare următoarele situaţii:
- dacă dauna nu e contestată şi medicul recunoaşte culpa, asiguratorul plăteşte suma direct terţului ;
- prin negociere se stabileşte şi se plăteşte indemnizaţia ;
- litigiul este soluţionat de instanţă iar hotărârea este baza de indemnizare pentru asigurător.
6.2.7. Asigurarea de răspundere civilă profesională a a arhitecţilor şi inginerilor constructori
Potrivit Ordinului Minister al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului nr. 34/1998 , antreprenorul, inginerul constructor se asigură pentru orice daună sau pierdere intervenită asupra unor bunuri sau persoane.
Suma asigurată este aceea pe care asiguratul o declară şi poate fi valoarea maximă la care el se aşteaptă ca ar putea fi obligat pentru un prejudiciu creat din culpa lui.